Inamici pe tabla de joc, prieteni în viaţa de zi cu zi. Jocurile de societate au reînviat în ultimii doi ani, principalii furnizori înregistrând creşteri ale vânzărilor de peste zece ori în acest interval.
«Pot fi jocuri de cărţi sau pe tablă, de noroc sau de strategie, pentru doi sau pentru întreaga familie, toate având în comun acelaşi scop: dezvoltarea relaţiilor interumane», explică, pe scurt, Dan Loghin, directorul firmei Games Unplugged, de ce noţiunea de „jocuri de societate“ nu se mai rezumă la cluburile la care, pe vremuri, oamenii se adunau pentru a socializa, sub pretextul unor meciuri de scrabble, bingo sau cărţi, într-o atmosferă care azi pare idilică. Finalul acestei perioade a fost semnat, în primă fază, de apariţia internetului, apoi de înmulţirea jocurilor „pe tablă“ (cunoscute amatorilor drept boardgames), jucate cu precădere în familie sau între prieteni. Există excepţii: Centrul Cultural German din Cluj, de exemplu, organizează lunar două seri de jocuri de societate, în care „tinerii între 14 şi 99 de ani“ au la dispoziţie nu mai puţin de 350 de opţiuni.
Totuşi, singurul joc care a supravieţuit pe de-a-ntregul concurenţei cu online-ul a fost bridge-ul. Horaţiu Didea, directorul comercial al furnizorului de mobilier de birou Corporate Office Solutions (COS), a început să joace bridge încă din liceu. „Am continuat să joc cu patimă în timpul facultăţii, într-un grup de prieteni cu care mai jucam poker şi scrabble şi, desigur, la club, şi chiar am încercat să-mi fac o profesie din el. Pasiunea se datorează faptului că bridge-ul este singurul joc care combină matematica, hazardul şi colaborarea empatică între doi parteneri, deci satisfacţiile sunt multiple.“ Acum, a început să evite cluburile specializate, „întrucât organizarea şi atmosfera lasă de dorit. Spre deosebire de ţări precum SUA, Franţa sau Regatul Unit, unde cluburile de bridge au un caracter elitist sau comunitar, cele din România nu şi-au găsit încă identitatea, aşa că, în afara câtorva competiţii organizate de federaţie (Federaţia Română de Bridge – n.r.) jocul pe internet şi în familie rămâne de bază“.
„Mi se pare fascinant că este un joc care are un set de reguli destul de simple, dar la care tot timpul vei avea ceva de învăţat“, spune şi Vlad Posea, coordonator naţional al celui mai important program de internship pentru studenţi, Stagii Pe Bune. Şi el a descoperit jocul tot în liceu, când „jucam prin pauze“. Acum, „pentru mine bridge-ul a devenit mai mult decât un joc de societate, este un sport. Joc în divizia B, avem antrenamente săptămânale pe internet cu echipa şi mă documentez constant pentru a-mi îmbunătăţi jocul“. Regretă că, între colegii săi de generaţie, jocul nu are prea mulţi amatori: „în timp ce în Polonia jocul de bridge se predă la gimnaziu, în România, la ultimul campionat de juniori, desemnându-i pe cei sub 26 de ani, au participat mai puţin de 20 de jucători“.
Cu cărţile pe masă, lângă bere şi ţigări
Cum niciun alt joc din categoria celor de societate nu mai beneficiază de o asemenea organizare (în federaţie, cluburi etc.), împătimiţilor de meciuri „clasice“ – remi, canastă, whist sau rentz – nu le rămâne decât să caute localuri „games-friendly“, tot mai multe în ultima vreme, care pun la dispoziţia clienţilor instrumentele necesare şi promit să nu îi dea afară înainte de încheierea partidelor.
Cluburile din România nu şi-au găsit încă identitatea, iar organizarea şi atmosfera lasă de dorit, aşa că prefer să joc pe internet sau în familie.
Horaţiu Didea, director comercial, COS
Piaţă în formare
340 de lei costă, în magazinele specializate, cel mai scump joc de societate. Preţul mediu este de 150 de lei. Potrivit reprezentanţilor Red Goblin, cele mai vândute sunt Settlers of Catan, Ticket to Ride, Citadels, Arkham Horror şi Agricola.
Cel mai „spaţios“ joc din această serie, Railroad Tycoon, are peste un metru şi mai mult de o sută de piese.
Restricţii
Numărul de jucători al celor mai multe „boardgames“ este de maximum şase. Potrivit reprezentanţilor Red Goblin, deşi se adresează unei palete de vârste foarte largi, majoritatea cumpărătorilor au între 18 şi 40 de ani.
Schimbare
În general, pentru a le menţine o cotă ridicată de popularitate, producătorii de jocuri le modifică o dată la câţiva ani. Este cazul Buccaneer (foto), apărut pe piaţă încă din anii ’30 şi care acum s-a văzut redenumit în „Piraţii din Caraibe“.
Pentru mai multe detalii, intraţi pe boardgames-blog.ro
