Jar in palma

Ultimele saptamani au marcat resuscitarea interesului asupra „Legii pentru folosirea limbii romane in locuri, relatii si institutii publice”. Nu vreau sa fac un rechizitoriu al acestei legi lipsite de temei juridic. Nici nu voi mai insista asupra faptului ca senatorul George Pruteanu face marketing politic cu aceasta lege. As semnala doar cateva chestiuni legate de implicatiile legii asupra domeniului publicitatii.Exista patru notiuni fundamentale in marketing, denumite „contraventional” marketi

Ultimele saptamani au marcat resuscitarea interesului asupra „Legii pentru folosirea limbii romane in locuri, relatii si institutii publice”. Nu vreau sa fac un rechizitoriu al acestei legi lipsite de temei juridic. Nici nu voi mai insista asupra faptului ca senatorul George Pruteanu face marketing politic cu aceasta lege. As semnala doar cateva chestiuni legate de implicatiile legii asupra domeniului publicitatii.

Exista patru notiuni fundamentale in marketing, denumite „contraventional” marketing mix: Produs, Promovare, Distributie, Pret. Un comert civilizat presupune o buna informare a cumparatorului asupra atributelor unui produs: ambalaje adecvate si alte metode de descriere/definire a produsului. Azi exista normative care stabilesc regimul textelor descriptive care insotesc produsele comercializate in Romania: trebuie sa aiba si o versiune in limba romana. Comerciantii si producatorii romani s-au conformat in cea mai mare parte acestei legi.

Distributia si pretul sunt chestiuni care nu implica direct o comunicare in spatiul public. Promovarea, insa, este capitolul pe care-l vizeaza Legea Pruteanu. si asta pentru ca modul in care a fost redactata induce o confuzie grava intre textele de utilitate publica si textele afisate in spatiul public. Mesajele cu substrat comercial – publicitatea, elementele de identificare a companiilor, numele de marci – NU SUNT TEXTE DE INTERES PUBLIC! Sunt mesaje lansate catre categorii de public bine definite, pentru a promova produse sau servicii oferite de agenti comerciali. Se folosesc astfel medii de comunicare in masa si se platesc taxe catre stat. Daca „Legea Limbii” isi propune sa intervina pe acest teritoriu, avem de a face cu incalcari ale dreptului de a desfasura un comert liber. Mesajele publicitare pleaca de la cercetari de piata si, uneori, pentru anumite categorii de brand-uri, se dovedeste ca este oportuna folosirea limbilor straine in comunicarea publicitara. Mai ales ca sloganurile scrise in alta limba nu pot fi traduse. si asta pentru ca limbile nu decupeaza realitatea in mod identic, iar imaginea unor brand-uri internationale – in care s-au investit bani grei – poate avea astfel mult de suferit.

Daca se respecta si prevederea legii ca mesajele traduse sa apara langa mesajele in limba straina, scrise cu aceeasi marime a literei, consecintele asupra identitatilor grafice de corporatie si asupra compozitiei vizuale a materialelor publicitare vor fi dezastruoase.
De fapt, din perspectiva drepturilor fundamentale ale omului nu e relevant ca persoanele care nu sunt vizate de un mesaj comercial emis de o companie nu inteleg limba in care acesta este redactat. Mai oportuna decat Legea Pruteanu ar fi infiintarea unui sistem de comunicare coerenta, corecta, in spatiul public romanesc. De la inscriptii stradale, sisteme de orientare in metrou si gari, pana la servicii profesioniste de relatii publice in institutiile publice romanesti. In felul acesta climatul social s-ar imbunatati substantial.