• Locul de munca are atribute/caracteristici care exprima tabloul complex al relatiei intre aspectul intrinsec si cel extrinsec al motivatiei. Este demn de mentionat – si in mod paradoxal – faptul ca aprecierea la locul de munca (53%) este mai importanta decat siguranta lui (43%) si ca, intr-un context de crestere a competitivitatii, incertitudinii si caracterului agresiv al pietei muncii, oamenii isi doresc sa aiba colegi-prieteni (32%).



• Acest lucru este explicabil: aprecierea, considerarea angajatului alimenteaza imaginea de sine pozitiva, increderea in sine care, la randul ei, determina orientari catre schimbare si inovatie.


• In acelasi timp, climatul competitiv al pietei muncii determina o mai mare dependenta de un mediu relational familiar, care reduce stresul si nesiguranta zilei, dar si un confort psihologic caracteristic obisnuintei.



• Comparativ cu anul 2003, in 2005, se pastreaza constant raportul intre aprecierea la locul de munca si siguranta, dar creste preferinta pentru colegi-prieteni, piata muncii fiind din ce in ce mai putin ospitaliera individului.

• Varsta critica pare sa fie intre 45 si 54 de ani, cand individul nu mai poate spera la promovari – afirmarea de sine este deja un proces incheiat – si nici la schimbari de ruta profesionala. Este varsta nevoii psihologice de “ne-schimbare”, de siguranta, de stand-by.

• Candidatii virtuali la nevoia de siguranta nu sunt numai cei de varsta critica, ci si cei cu nivel de educatie/instructie scazut si cei cu familie numeroasa. Aceste doua categorii nu dispun de atribute personale favorabile, ei nu-si doresc participarea/libertatea de decizie si, realist vorbind, nici nu pot accede facil la ea. Ei nu risca si nici nu sunt atrasi de experimente ocupationale.

• Ponderea celor care si-au schimbat locul de munca de mai multe ori aproape s-a dublat fata de anul 2003. Mobilitatea este opusul stabilitatii, dar nu orice mobilitate este perceputa pozitiv. Ea poate fi si consecinta unei neadaptari, unei imaturitati emotionale, unui deficit de socializare, a unei perceptii eronate a contextului sau a unui comportament conflictual.

• Desigur ca nevoia de experimente personale este mai mare la tineri, mai ales cand ei dispun de avantaje dincolo de varsta: nivel educational ridicat, absenta unei familii (41%, fata de 15%, cei casatoriti), autonomie de statut (manageri, intreprinzatori). Dar varsta exclusiv nu asigura mobilitatea. Astfel, in Moldova, gradul de stabilitate este cel mai ridicat tocmai pentru ca regiunea are o istorie trista si un prezent trist din perspectiva locurilor de munca.

• Putem concluziona ca romanii din mediul urban incep sa constientizeze importanta implicarii personale in strategia ocupationala; ei nu mai asteapta, incep sa considere solutii de imbunatatire a calitatii vietii lor.