Reguli la bloc 2025. „Obiceiurile rurale” care îi scot pe vecini din sărite
Reguli la bloc 2025. Parcările improvizate ilegal pe domeniul public, precum și spațiile verzi sau zonele de relaxare îngrădite abuziv cu garduri metalice, reprezintă unele dintre cele mai deranjante probleme semnalate de locuitorii blocurilor din România. De-a lungul timpului, autoritățile s-au confruntat cu dificultăți în procesul de desființare a acestora.
Hunedoara este unul dintre orașele muncitorești care au cunoscut o dezvoltare accelerată în primele decenii ale regimului comunist, odată cu expansiunea industriei planificată după Al Doilea Război Mondial. Ca și în cazul altor așezări de acest tip, o mare parte dintre noii locuitori ai orașului proveneau din mediul rural.
Până la sfârșitul anilor ’50, numărul locuitorilor din orașul format în jurul combinatului siderurgic a crescut de cinci ori comparativ cu perioada de dinaintea războiului, ajungând să depășească pragul de 40.000 de persoane.
La două decenii distanță, populația municipiului s-a dublat, atingând 80.000 de locuitori. Cei mai mulți dintre noii veniți erau români din mediul rural, atrași de oportunitățile oferite de orașul muncitoresc în plină expansiune.
„În Hunedoara, căruţele primitive ale ţăranilor, trase de cai uscăţivi şi istoviţi, împart aceleaşi drumuri cu marile camioane din Cehoslovacia. Ţăranii care au rămas ataşaţi pământurilor încă poartă căciulile negre din blană, în formă de pâlnie, pantaloni strâmţi ţesuţi acasă sau în fabrici. Localnicii mai săraci îşi învelesc picioarele în bucăţi de pânză sau poartă pantaloni de tip albanez ţesuţi acasă. Femeile lor se îmbracă în fuste largi, veste din lână făcute de ele, poartă baticuri şi încălţări de lână sau cauciuc.
Agricultorul care şi-a părăsit pământurile pentru a munci în uzină a căpătat rapid un aspect de orăşean. Fiul lui pare să fie fi făcut saltul în mai puţin de zece ani. Văzând tineri şi pe soţiile lor dansând rock and roll şi jazz la restaurantul combinatului, unui străin i-ar fi greu să îşi imagineze cum a avut loc această transformare atât de repede”, informa ziarul The New York Times, în 1959, într-un reportaj care descria migrația de atunci a românilor spre Hunedoara.
Mai multe orașe din România au trecut printr-un proces similar în perioada comunistă
Multe orașe din România au trecut printr-un proces similar în perioada comunistă. Noii locuitori, mutați în blocurile muncitorești ce înlocuiau treptat barăcile rudimentare de lângă uzine și fabrici, și-au păstrat cu greu obiceiurile vieții la sat.
Spațiile verzi dintre blocuri au fost transformate în grădini și curți improvizate, iar gardurile ridicate în jurul lor au devenit tot mai solide, fără ca autoritățile să intervină. După 1990, odată cu creșterea rapidă a numărului de automobile, multe dintre aceste spații verzi, unele deja îngrădite, au fost convertite în parcări, garaje sau mici ateliere.
Împrejmuiri abuzive ale spațiilor verzi
Demolarea construcțiilor și amenajărilor ilegale s-a lovit adesea de opoziția localnicilor, mulți dintre ei nemulțumiți că investiseră timp și bani în împrejmuiri și îngrijirea spațiilor verzi, pe care ajunseseră să le considere proprietate personală.
În Hunedoara, autoritățile au desfășurat mai multe acțiuni de desființare a împrejmuirilor ilegale din cartierele orașului. Totuși, intervențiile primăriei nu au fost pe placul tuturor locuitorilor, unii considerând măsurile injuste.
„Grădinile de lângă bloc nu respectă legea. Înţelegem dorinţa locatarilor de a avea un spaţiu verde şi întreţinut lângă bloc, dar este ilegal ca acesta să fie împrejmuit cu garduri şi ocupat cu fel de fel de anexe, ori cu obiecte de mobilier. O astfel de „grădină” este cu atât mai deranjantă când devine şi un generator de mizerie. Primele amenajări de acest fel au fost desfiinţate. La fel vom proceda şi cu celelalte „grădini”, mai ales cu cele generatoare de mizerie şi disconfort”, informa Primăria Hunedoara.
Autoritățile le-au sugerat locuitorilor care doresc să îngrijească spațiile verzi din fața blocurilor să renunțe la împrejmuiri și să solicite aprobarea municipalității în cazul în care doresc să planteze arbori sau alte amenajări pe domeniul public.
„În unele cartiere, unii și-au făcut curți în toată regula în jurul blocurilor. Locatarii s-au făcut proprietari pe zonele verzi. Au făcut garduri, porți și intrări direct în apartamentele de la parter. Probabil, o mulțime de ziduri de rezistență au fost slăbite odată cu amenajările lor”, a spus un localnic.
Unii dintre locatarii care au îngrădit terenurile din fața blocurilor susțin că au făcut acest lucru din motive bine întemeiate.
„Ne-am îngrădit zonele verzi, ca să nu mai intre alții cu mașinile să parcheze la ferestrele noastre și să nu mai treacă lumea pe sub geam, să facă gălăgie. Am plantat flori, pomi, este frumos. De zeci de ani ne-am ocupat de această zonă”, a afirmat un vârstnic.
Locuri de parcare improvizate
Pe lângă terenurile îngrădite ilegal, un alt aspect des întâlnit și reclamat de locatarii blocurilor este transformarea spațiilor verzi în parcări improvizate de către vecinii lor, fără autorizare.
„Un vecin din bloc și-a făcut singur un loc de parcare în grădina blocului, a adus balast și nisip pe care le-a pus peste iarbă, îl nivelează zilnic și mai nou țipa la mine să îmi schimb locul de parcare, – unul pe care l-am plătit la primărie – pentru că mașina mea este prea lungă și îl incomodează la parcat”, a spus un tânăr pe platforma Reddit.
Mulți alți români au povestit că s-au confruntat cu situații similare.
„Vecinii și-au amenajat și ei vreo opt locuri de parcare pe spațiul verde al blocului. Au turnat peste iarbă cu ceva asfalt ieftin, foarte frumos. A depus un vecin plângere, a venit primăria, le-a mulțumit, a marcat aceste locuri, spațiul rămas fiind destul de mare și le-a dat în închiriere către următorii de pe lista de așteptare. Nici unul dintre ei nu era pe listă pentru că oamenii nu s-au obosit să depună cereri pentru locurile de parcare, spunând că ei locuiesc de-o viață acolo. În plus, au luat și amendă pentru distrugerea spațiului verde public”, a spus un român.
Un alt român a povestit că vecinii săi, care trăiesc de zeci de ani în blocul în care s-a mutat recent, se consideră proprietarii întregii zone.
„Unii vârstnici, care locuiesc în blocurile comuniste de-o viață, au pretenția ca sunt la ei pe moșie. Și-au adjudecat grădinița lor, locul lor de parcare nemarcat pe stradă, boxa sau spațiul de depozitare din fosta spălătorie (deși nu-l au nicidecum pe numele lor nicăieri) și tot asa”, a afirmat acesta.
