Guvernul a stabilit autoritățile cu atribuții în supravegherea aplicării, la nivel național, a Regulamentului (UE) nr. 648/2012 privind instrumentele financiare derivate extrabursiere, contrapărțile centrale și registrele centrale de tranzacții. Conform proiectului de lege aprobat în ședința de guvern de astăzi, Banca Națională a României (BNR) urmărește respectarea Regulamentului de către contrapărțile financiare de tipul instituțiilor de credit, se arată într-un comunicat de presă al Executivului.

Pentru celelalte categorii de contrapărți financiare, din sectorul valorilor mobiliare, asigurărilor/reasigurărilor, pensiilor ocupaționale și al fondurilor de investiții alternative, dar și pentru contrapărțile nefinanciare, responsabilitatea de a urmări respectarea Regulamentului îi revine Autorității de Supraveghere Financiară (ASF).

Actul normativ stabilește totodată un regim unitar de măsuri și sancțiuni în cazul nerespectării dispozițiilor Regulamentului (UE) nr. 648/2012.

În exercitarea competențelor stabilite, Banca Națională a României și Autoritatea de Supraveghere Financiară pot emite reglementări pentru a asigura punerea în aplicare a dispozițiilor Regulamentului, a standardelor tehnice de reglementare sau de aplicare adoptate de Comisia Europeană în baza competențelor conferite acesteia și, după caz, a ghidurilor sau recomandărilor emise de Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare și Piețe. Reglementările astfel emise se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

De asemenea, cele două autorități pot solicita și procesa orice date și informații relevante, inclusiv de natura datelor cu caracter personal, în cazul operațiunilor care fac obiectul Regulamentului (UE) nr. 648/2012 al Parlamentului European și al Consiliului. Prelucrarea datelor cu caracter personal se efectuează în conformitate cu prevederile Legii nr. 677/2001 pentru protecția persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal și libera circulație a acestor date. 

Banca Națională a României, respectiv Autoritatea de Supraveghere Financiară, dispun măsurile necesare și/sau aplică sancțiuni în cazul în care constată încălcări ale dispozițiilor regulamentului. Măsurile și sancțiunile dispuse de autoritatea competentă trebuie să fie eficiente, proporționale cu faptele și deficiențele constatate și să aibă efect de descurajare. O particularitate a regimului de sancțiuni aprobat, care rezultă din dispozițiile Regulamentului, constă în publicarea sancțiunilor aplicate, cu excepția cazurilor în care divulgarea informațiilor ar pune în pericol piețele financiare sau ar cauza daune disproporționate părților implicate.

Pentru nerespectarea dispozițiilor Regulamentului (UE) nr. 648/2012, Banca Națională a României, respectiv, Autoritatea de Supraveghere Financiară pot dispune avertisment scris sau avertisment public prin care se indică persoana fizică sau juridică responsabilă cu fapta. Amenzile aplicabile sunt de până la 10% din valoarea totală netă a cifrei de afaceri realizată în exercițiul  financiar precedent, în cazul persoanelor juridice, sau până la echivalentul în lei a 5 milioane de euro, calculat la cursul de schimb din data intrării în vigoare a legii, în cazul persoanelor fizice. Actele de aplicare a amenzii constituie titluri executorii, iar aplicarea sancțiunilor nu înlătură răspunderea civilă sau penală, după caz. Alte sancțiuni administrative prevăzute în proiectul de lege sunt amendă de până la de două ori valoarea beneficiului obținut prin săvârșirea faptei, dacă acesta poate fi determinat, sau retragerea aprobării, autorizării ori validării, după caz, acordate persoanelor fizice în scopul exercitării atribuțiilor lor. În cazul constatării săvârșirii a două sau mai multe fapte sancționabile se aplică sancțiunea cea mai mare, majorată cu până la 50%, după caz. 

Amenzile dispuse de Banca Națională a României se fac venit la bugetul de stat. În cazul amenzilor dispuse de Autoritatea de Supraveghere Financiară, sumele provenite din amenzile aplicate se fac venit la bugetul de stat în cotă de 50%, diferența constituindu-se în venit la bugetul autorității. Ambele autorități întocmesc anual rapoarte de evaluare a eficacității sancțiunilor aplicate, pe care le transmit Ministerului Finanțelor Publice până la data de 31 martie a anului următor, în vederea publicării unui raport de evaluare național. Informațiile cuprinse în raportul de evaluare la nivel național dat publicității nu vor conține date cu caracter personal. Actele prin care se dispun măsuri sau se aplică sancțiuni sunt emise de guvernatorul, prim-viceguvernatorul sau viceguvernatorul Băncii Naționale a României, respectiv de către Consiliul, președintele sau vicepreședinții Autorității de Supraveghere Financiară, conform deciziilor interne ale autorității. Aceste acte pot fi contestate în condițiile legilor în vigoare.

Proiectul de lege aprobat astăzi de Guvern asigură transpunerea modificărilor aduse Directivei 98/26/CE a Parlamentului European și a Consiliului privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și de decontare a titlurilor de valoare prin articolul 87 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, pentru protecția drepturilor operatorilor de sisteme care furnizează garanții altor operatori de sisteme în cazul în care aceștia din urmă fac obiectul unor proceduri de insolvență. În aceste condiții, proiectul de lege prevede, de asemenea, completarea corespunzătoare a art. 9 al Legii nr. 253/2004 privind caracterul definitiv al decontării în sistemele de plăți și în sistemele de decontare a operațiunilor cu instrumente financiare, prin care s-a asigurat transpunerea Directivei în cauză. 

 Care este rolul acestui regulament european

·        Regulamentul privind infrastructura pieței europene (cunoscut sub denumirea de „EMIR”) stipulează normele referitoare la contractele derivate extrabursiere*, contrapărțile centrale* și registrele centrale de tranzacții*, conform angajamentelor G20 adoptate în Pittsburgh în septembrie 2009.

·        Obiectivul EMIR este atingerea obiectivelor generale de reglementare pentru atenuarea riscului sistemic, îmbunătățirea transparenței pe piața contractelor derivate extrabursiere și menținerea stabilității financiare.

·        Pentru a crește transparența pe piața derivatelor extrabursiere, Regulamentul stabilește că toate informațiile privind contractele derivate europene trebuie raportate registrelor centrale de tranzacții și puse la dispoziția autorităților de supraveghere, inclusiv Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (AEVMP).

·        Pentru a atenua riscul de contraparte* Regulamentul stabilește obligații stricte organizaționale, de conduită în afaceri și prudențiale pentru contrapărțile centrale (CPC). Contractele derivate standard trebuie compensate prin CPC (a se vedea definiția compensării*).

·        Pentru a reduce riscul operațional*, Regulamentul solicită obligația utilizării mijloacelor electronice pentru confirmarea promptă a termenilor contractelor instrumentelor financiare derivate extrabursiere.

·        Obligațiile de compensare* și raportare se aplică:

·        instituțiilor financiare, de exemplu, băncile și companiile de asigurări;

·        instituțiilor non-financiare, de exemplu, societățile din domeniul energetic și companiile aeriene, care dețin poziții importante pe instrumentele derivate extrabursiere.

AEVMP este responsabilă pentru identificarea contractelor care ar trebui să facă obiectul obligației de compensare, și anume acelea care sunt standardizate și trebuie să fie supuse CPC. AEVMP supraveghează și registrele centrale*. Comisia Europeană a adoptat un număr de măsuri, inclusiv standarde tehnice bazate pe proiecte ale AEVMP pentru punerea în aplicare a termenelor Regulamentului. Standardele tehnice, elaborate de AEVMP, acoperă o serie de teme, de exemplu, cerințele de capital ale CPC și datele minime care trebuie raportate registrelor centrale. De asemenea, Comisia a adopta decizii privind „echivalența” pentru regimurile de reglementare ale CPC în anumite țări din afara UE.

În august 2015, Comisia a adoptat un regulament delegat care stabilește că unele clase de instrumente financiare derivate extrabursiere pe rata dobânzii sunt compensate prin contrapărți centrale. Acesta vizează swapurile pe rată denominate în euro, în lire sterline, în yeni japonezi sau în dolari SUA care au anumite caracteristici, inclusiv:

·        indicele utilizat ca referință pentru instrumentul derivat;

·        scadența acestuia și

·        tipul (adică suma nominală utilizată pentru calcularea plăților efectuate pe baza instrumentului derivat).

În 5 iunie 2015, Comisia Europeană a adoptat un regulament delegat în conformitate cu articolul 85 alineatul (2) din EMIR. Acesta prelungește exceptarea temporară de la cerințele de compensare centrală pentru sistemele de pensii (SP) până la 16 august 2017. Conform prevederilor actuale, SP – care includ toate categoriile de fonduri de pensii – ar trebui să procure numerar pentru compensarea centrală. Dat fiind faptul că SP nu dețin nici sume semnificative în numerar, nici active foarte lichide, impunerea unei asemenea cerințe le-ar impune acestor sisteme să aducă modificări foarte ample și costisitoare modelului de afaceri propriu, ceea ce ar putea afecta, în cele din urmă, veniturile pensionarilor.

Instrumentele financiare derivate extrabursiere sunt negociate, în general, în regim privat. În consecință, informațiile referitoare la acestea sunt disponibile numai pentru părțile contractante, fapt ce poate face dificilă identificarea naturii și amplorii riscurilor implicate.

Termeni cheie

* Un instrument financiar derivat este un contract financiar cu privire la valoarea sau statutul viitor al entității aflat la baza sa. Această entitate poate fi, de exemplu, un activ, index sau rată de dobândă.

* Un instrument financiar derivat extrabursier este un instrument financiar derivat care nu a fost tranzacționat într-un schimb, ci mai degrabă negociat privat între două contrapărți, de exemplu, o bancă și un producător.

* Riscul de contraparte este un risc pe care o contraparte, adică cealaltă parte a unei tranzacții financiare, și-l va asuma la plată.

O contraparte centrală CPC este o entitate care intervine între 2 contrapărți ale unei tranzacții, devenind cumpărătorul pentru fiecare vânzător și vânzătorul pentru fiecare cumpărător. Principalul obiectiv al CPC este de a gestiona riscul care poate apărea în cazul în care o contraparte nu poate efectua plățile necesare la data scadentă și, anume, situația de neîndeplinire a obligațiilor de plată.

* Un registru central este un centru central de date în care se raportează tranzacțiile instrumentelor financiare derivate. Registrele centrale sunt societăți comerciale. Există registre centrale globale pentru instrumentele financiare derivate extrabursiere de credit, pe rata dobânzii și de capital* (a se vedea ultimul termen-cheie).

* Compensarea se referă la toate activitățile din momentul angajamentului luat pentru o tranzacție până la finalizare.

* Risc operațional înseamnă un risc de pierdere care rezultă în urma proceselor interne inadecvate sau eșuate sau a evenimentelor externe, de exemplu, fraudă, eroare umană, terorism.

* Un instrument financiar derivat de capital reprezintă o anumită clasă de instrumente financiare derivate, cum ar fi opțiunile sau contractele futures.