Ograda statului este, ipotetic, cea mai generoasa cu lichidatorii, in ceea ce priveste volumul afacerilor acestora. Directia Reconversie Active, Lichidari din cadrul Autoritatii pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului (APAPS) anunta ca „la data de 31 martie a.c. 595 de societati comerciale erau in procedura de reorganizare judiciara si faliment, 304 dintre acestea aflandu-se in portofoliul APAPS”. Restul au fost transferate catre Ministerul Agriculturii, Turismului si Finantelor sau au intrat in faliment (102) dupa trecerea in proprietate privata.
Pentru afacerile lichidatorilor, intreprinderile din proprietatea statului, sunt o mana cereasca. Numai ca noile reglementari ii tin deoparte pe lichidatorii din UNPRL. Legea nr. 137/2002, privind masurile pentru accelerarea privatizarii prevede ca „prin derogare de la Ordonanta Guvernului nr. 79/1999, privind organizarea activitatii practicienilor in reorganizare si lichidare, agentii de privatizare pot efectua si operatiuni de lichidare si repartizarea patrimoniului social al societatii”. Uniunea contesta prevederile legii, invocand experienta anilor 1997 – 1999, cand lichidarile demarate cu agenti care ulterior nu au ajuns in tabloul UNPRL au trenat ori au sfarsit in procese intentate impotriva lor de fostul Fond al Proprietatii de Stat. Firma britanica BKR International este un exemplu elocvent: dupa ce si-a adjudecat lichidarea a cinci societati comerciale a sters-o din tara cu un milion de dolari, bani rezultati din valorificarea activelor. Au trecut patru ani de cand fostul FPS (actuala APAPS) se judeca pentru recuperarea sumelor si inca nu este sigur ca momentul in care isi va putea recupera banii este aproape.
Creditorii privati sunt dezavantajati
Legea accelerarii privatizarii nu este singura bariera in fata lichidatorilor din Uniune. Ordonanta de Urgenta nr. 138/2001, emisa pentru completarea legii falimentului bancilor, stipuleaza ca „lichidatorul este, de regula, Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar (FGDSB – n.r.)”. Cu aceasta ordonanta, inca o afacere profitabila pentru lichidatori a picat. Fondul
si-a intrat deja in atributii, cu prima banca declarata in faliment Banca Romana de Scont. Nu este obligatoriu, insa, ca Fondul sa fie lichidator. Creditorii care detin 51% din valoarea creantelor pot desemna un alt lichidator, dar FGDSB este, in cele mai multe cazuri, principala entitate care are de recuperat sume de la institutia de credit in faliment (este vorba despre sumele pe care le aloca pentru despagubirea deponentilor persoane fizice). Ceea ce ii nemultumeste, insa, pe lichidatori, este impunerea, prin lege, a onorariului de succes, de 3%. Practica lichidatorilor a aratat ca pentru lichidarea bancilor onorariul lichidatorilor se ridica la 9%. „Onorariul de succes este un element care se negociaza, in functie de complexitatea cazului, de volumul de munca prestat”, afirma Arin Stanescu, administrator la societatea Reconversie si Valorificare Active SA. Liviu Marica, director general adjunct la FGDSB, declara revistei Capital ca prin reducerea comisionului la 3% scad cheltuielile cu lichidarea si cresc, corespunzator, sumele ce revin creditorilor.
Legea nr. 409/2001, care aproba Ordonanta de Urgenta nr. 51/1998 privind infiintarea si functionarea Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Bancare, a mai dat o lovitura lichidatorilor. Pentru bugetul statului, legea este benefica. Ea ii permite AVAB sa valorifice, preferential, active ale societatilor aflate in proceduri de reorganizare si lichidare. AVAB poate solicita judecatorului sindic luarea in posesie a bunurilor urmarite, in vederea executarii silite, chiar in timpul derularii procesului de reorganizare sau lichidare judiciara. Acest lucru aduce bani la buget, dar diminueaza veniturile celorlalti creditori si, implicit, ale lichidatorilor, care vor incasa un comision (procent din sumele rezultate de pe urma valorificarii) diminuat cu sumele aferente bunurilor dislocate de AVAB.
Dincolo de aceste acte normative enumerate, insasi modificarea legii care reglementeaza reorganizarea si lichidarea (Ordonanta nr. 38/2002, care modifica Legea nr. 64/1995) afecteaza afacerile lichidatorilor. Art. III din ordonanta prevede ca la cererea unei institutii publice, procedurile prevazute de Legea nr. 64 se suspenda pentru o societate la care statul sau o autoritate publica detine cel putin 50% + 1 din capitalul social si care inregistreaza obligatii bugetare de peste 50% din totalul datoriilor. Suspendarea poate interveni pe o perioada de un an de zile, cu posibilitatea de a fi prelungita inca un an. „In acest timp, societatea se poate privatiza, caz in care procesul de reorganizare sau lichidare se inchide, la cererea autoritatii statului care poate fi APAPS, Ministerul Industriei sau orice institutie implicata”, spune Arin Stanescu.
Cine pierde si cine castiga, din aceste noi acte normative? Emilian Radu, presedintele UNPRL afirma: „Nu cred ca cineva are de castigat. Poate statul, pe termen scurt. Dar vor pierde cu siguranta creditorii privati si Romania in planul imaginii. Un investitor strain va fi reticent sa vina in Romania, gandin-
du-se ca intr-un litigiu cu o firma cu capital de stat poate interveni o autoritate a statului care-i va taia sansele de recuperare a creantelor pe care le are asupra companiei respective”.
Modificari legislative
· Legea accelerarii privatizarii aduce agentii de privatizare printre lichidatori. Lichidatorii din UNPRL nu garanteaza succesul, invocand faptul ca privatizarea si lichidarea sunt doua meserii diferite.
· Ordonanta de Urgenta care reglementeaza procedura falimentului bancilor (OUG nr. 138/2001) numeste Fondul de Garantare a Depozitelor in Sistemul Bancar ca fiind „de regula” lichidatorul. Lichidatorii considera ca aceasta este un conflict de interese: Fondul, condus de persoane din BNR si din Asociatia Romana a Bancilor, este principal creditor si in acelasi timp lichidator.
· Legea de functionare a Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Bancare scoate din procesul de reorganizare si lichidare activele ipotecate in favoarea AVAB. Aceasta reduce din volumul activelor ce raman de valorificat de catre lichidatori.
· Modificarea legii falimentului da autoritatilor statului posibilitatea de a interveni in justitie, cu o cerere de suspendare a procedurilor de reorganizare sau lichidare pentru societati comerciale la care detin majoritatea in structura actionariatului (si ale caror datorii catre institutiile publice depasesc jumatate din valoarea totala a obligatiilor de plata).
