Industria alimentara a inceput sa miroasa a expirat

vecinatatea Capitalei. Firma, Ghiocelul SRL, i-a fost inchisa cateva zile, pentru ca… nu avea becurile si prizele izolate corespunzator. „Modernizarea”, care a mai cuprins, pe langa izolatii si alte maruntisuri, l-a costat pe patron cateva zeci de milioane de lei. „Putem functiona in actualele conditii pana la mijlocul lui 2006. Vrem sa accesam fonduri SAPARD si credite bancare pentru a aduce fluxul de productie la nivelul cerintelor UE si a putea activa pe piata si dupa integrare”, spune Gheo

vecinatatea Capitalei. Firma, Ghiocelul SRL, i-a fost inchisa cateva zile, pentru ca… nu avea becurile si prizele izolate corespunzator. „Modernizarea”, care a mai cuprins, pe langa izolatii si alte maruntisuri, l-a costat pe patron cateva zeci de milioane de lei. „Putem functiona in actualele conditii pana la mijlocul lui 2006. Vrem sa accesam fonduri SAPARD si credite bancare pentru a aduce fluxul de productie la nivelul cerintelor UE si a putea activa pe piata si dupa integrare”, spune Gheorghe Sterea. Societatea este prezenta pe piata de sapte ani si vinde cam o tona de preparate pe zi. Dar ca firma Ghiocelul mai sunt, in toata tara, inca o mie de unitati de procesare a laptelui sau a carnii care ar putea fi inchise in mai putin de un an si jumatate. Disparitia lor nu inseamna ca nu vom mai gasi preparate romanesti in galantare, dar este posibil ca preturile acestora sa fie sensibil mai mari. In plus, cateva mii de angajati isi vor pierde slujbele, multe dintre ele situate in zone sarace. Investitiile realizate deja de branzari si carnatari, care se ridica la milioane de euro la nivelul intregii tari, vor fi irosite, iar bugetul va pierde o sursa de venituri.Legile comunitare privitoare la igiena din fabricile de produse alimentare sunt draconice, indeplinirea lor fiind, la acest moment, un vis frumos pentru firmele noastre. Din cele circa 1.450 de unitati de procesare care fac obiectul legislatiei comunitare, doar 68 respecta in totalitate conditiile dure ale Uniunii Europene, iar mai bine de 50 s-au angajat sa respecte in totalitate legislatia europeana pana la sfarsitul anului 2009. Grosul firmelor din industria alimentara, adica circa 1.300, nu au intocmit programe de restructurare si, potrivit angajamentelor luate de catre autoritati in fata europenilor, trebuie sa se inchida, dar termenul este 31 iunie 2006. „Din cele aproape 1.300 de unitati fara program de modernizare, am identificat circa 200 care pot intra in randurile celor care au dreptul la perioade de tranzitie. Eu sper sa mai gasim inca 200 in situatia asta”, spune Razvan Taru, presedintele ANSVSA. Problema principala o reprezinta investitiile mari care trebuie realizate, de ordinul zecilor de mii de euro la nivelul unei societati. Europenii iti cer sa ai peretii lavabili, instalatia electrica amplasata doar intr-un anumit fel, iar podeaua trebuie sa fie dintr-un material special, foarte costisitor. Prin urmare, firmele mici au sanse minime de supravietuire. Exista insa o portita de scapare. Noul ministru al Agriculturii spune ca ar putea oferi credite mai ieftine pentru cei care au planuri realiste de modernizare, dar nu se stie cati bani vor fi disponibili pentru astfel de credite. In lipsa fondurilor venite de la stat sau SAPARD, cei amenintati cu disparitia pot renunta la o parte din activitati ca sa se concentreze doar in ariile unde pot face fata cerintelor Uniunii Europene. Altii pot cere de la Ministerul Agriculturii certificat de fabricant de produse traditionale, calitate care ii scoate de sub obligativitatea de a respecta toate normele din domeniul sanitar-veterinar. Indiferent de varianta aleasa, sutele de procesatori fara planuri de modernizare trebuie sa se grabeasca. Ceasul ticaie.