La şapte ani de la declanşarea crizei economice, care a adus sute de mii de români în situaţia de a fi datori la bancă şi de a fi executaţi silit, legislaţia privind măsura în care creditorii se pot îndrepta împotriva debitorilor începe să se schimbe, mai ales în privinţa creanţelor provenite din contractele bancare.

Clauzele băncilor opresc executarea

Instanţele de judecată din România au început să aplice decizii ale Curţii de Justiţie a Uniunii Europene care limitează drepturile creditorilor de a recurge la executarea silită, în condiţiile în care există prezumţia că banca/societatea nebancară a folosit clauze neconforme în contractele de credit.

Judecătorii români au început să cunoască deciziile CJUE din ultimii doi ani din cauzele Aziz (C-415/11 ), Sánchez Morcillo (C-169/14) şi Kušionová (C-34/13), trimise de instanţe din Spania, care vizează protecţia consumatorilor în procedurile de executare silită.

Potrivit acestor decizii, debitorii au dreptul să conteste executarea silită în cazul în care consideră că există clauze abuzive în contractul de credit din care provine creanţa şi judecătorii sunt obligaţi să analizeze clauzele contractuale. Astfel, executarea silită trebuie să ţină cont de prevederile Directivei 93/13, implementată prin Lege 193/2000,  privind clauzele abuzive din contractele încheiate între profesionişti şi consumatori, prin care li se interzice primilor să practice clauze nelegale. În ipoteza în care un creditor, prin contract, a cerut de la debitor sume de bani mai mari decât era îndreptăţit să o facă, potrivit legii, atunci creanţa generată de neplata creditului nu mai poate fi considerată certă şi exigibilă, deci nu se mai poate trece la executarea silită.

Rate umflate la credite

Nu de puţine ori, aşa cum vom vedea în continuare, sumele plătite de către clienţii băncilor, de pildă, pentru creditele accesate în perioada de boom au ratele umflate cu până la 50%, astfel că, deşii unii debitori pot rămâne în urmă cu plata ratelor, în realitate, o decizie a instanţei ar putea releva că au de fapt de primit bani de la bancă.

Puse cap la cap, cele trei decizii citate spun că instanţele trebuie să se pronunţe din oficiu asupra legalităţii tuturor clauzelor unui contract care este supus judecăţii, chiar dacă debitorul nu cere asta în mod expres, inclusiv în faza cererii de încuviinţare a executării silite / a învestirii cu formulă executorie. De asemenea, debitorul ar trebui să aibă dreptul să atace cu apel hotărârea prin care se declanşează procedura de executare, în ipoteza în care este posibil ca în contract să existe clauze abuzive. Când este vorba de locuinţa datornicului, instanţele şi legislaţia naţională trebuie să prevadă cu atât mai mult posibilitatea acestuia legală de a-şi proteja casa.

Fără taxe de timbru

În România, aceste trei decizii nu sunt implementate direct în legislaţia naţională. Învestirea cu formulă executorie reprezintă o formalitate pentru judecători, care nu verifică clauzele din contractele scadente anticipat înainte să pună semnătura. Anul trecut, când o modificare la Codul de procedură civilă a trecut încuviinţarea de la instanţă la executori, Parlamentul avea ocazia să implementeze şi deciziile CJUE, dar nu a ridicat nimeni această problemă.

Dar asta nu înseamnă că hotărârile CJUE nu au aplicare. Mai mulţi debitori au obţinut suspendarea executării silite invocând posibile clauze abuzive din contractele de credit, potrivit deciziilor instanţelor din ultimii doi ani. Astfel, judecătorul naţional opreşte executarea în orice stadiu s-ar afla şi fie se pronunţă el, fie trimite la alt complet speţa, pentru a verifica dacă clauze precum cele referitoare la dobânzi şi comisioane sunt legale. Astfel de exemple pot fi întâlnite la instanţele din toată ţara şi sunt din ce în ce mai frecvente. Există situaţii în care contestaţia la executare pe acest temei a dus la oprirea executării locuinţei unui client al unei bănci de top la a cincea licitaţie. În altă situaţie, executarea silită a fost desfiinţată, după ce s-au descoperit clauze abuzive care aduceau mari prejudicii financiare debitorilor. Sumele restituite de bănci ajung, în cazul creditelor de până la 100.000 de euro pe termen lung, şi la 25% din capitalul împrumutat.

Foarte important, în materia clauzelor abuzive nu se percepe taxa de timbru, care poate să ajungă, altfel, la sume foarte ridicate pentru contestaţiile la executare, potrivit OUG 80/2013. Spre exemplu, la o acţiune evaluată la 50.000 de euro, taxa de timbru este de 6.500 de lei.

Având în vedere modul în care au creditat băncile din România şi multitudinea de dobânzi netransparente şi comisioane fără contraprestaţie, executarea ipotecilor ar trebui să fie, în mare parte, sistată, dacă ar fi aplicate direct cele trei decizii menţionate.

Insolvenţa persoanelor fizice opreşte executarea

Executarea debitorilor şi profesia de executor mai primesc o lovitură şi prin adoptarea, în viitor, a legii insolvenţei particularilor. Persoanele care nu îşi mai pot achita datoriile vor avea protecţia legii în faţa executării silite, potrivit proiectului de lege depus în Parlament şi pe care autorităţile au promis că îl vor adopta. Astfel, debitorul insolvent va trece printr-un plan de reorganizare financiară, perioadă, de până la cinci ani, în care banca nu îl poate da afară din casă şi nu îi poate reţine toate veniturile. Persoana în cauză nu va mai acumula nici penalităţi la datoriile neachitate. Doar în cazul în care acesta nu poate respecta planul, va ajunge să-şi piardă bunurile semnificative prin lichidare, dar va scăpa de datoriile neacoperite.

Nu avem, încă, o imagine a formulei finale a legii insolvenţei, mai ales că părţile implicate în elaborarea ei – bancheri, BNR, executori, lichidatori, guvern şi judecători – au venit fiecare cu propuneri de amendare severă a proiectului iniţial. Procedura va fi una de sorginte extrajudiciară, adică se va realiza în mare măsură în afara instanţelor de judecată, în faţa unui comitet de profesionişti. Într-una din variantele propuse, executorii nu au un loc în acest comitet, ai căror membri vor fi remuneraţi din veniturile falitului. Cu o piaţă a executărilor restrânsă de viitoarele legi, executorii vor avea de suferit financiar. Profesia de executor, una închisă, este asimilată statutului de funcţionar public şi funcţionează după tarife reglementate.

Noua Directivă a creditelor ipotecare – băncile vor putea executa cu greu clienţii

Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a trimis în Parlament proiectul de lege pentru adoptarea noii Directive a creditelor ipotecare 2014/17. După ce a tras învăţămintele bulei şi bust-ului pieţei imobiliare, UE a observat că în unele ţări problema debitorilor supraîndatoraţi a fost mai mică decât în altele. Aşa că a purces la armonizarea legislaţiei în toate ţările membre. Directiva introduce câteva prevederi care fac ca executarea silită a locuinţelor să fie mult mai dificilă decât în prezent. Legea de adoptare introduce conceptul de împărţire a riscurilor dintre bancă şi client în contractele pe termen lung. Astfel, variaţia pieţei imobiliare nu va mai fi doar problema debitorului ci şi a băncii. În legislaţia românească va apărea conceptul de dare în plată – „datio in solutum”. În cazul în care un client nu-şi mai poate plăti rata, banca trebuie să facă tot ce-i stă în putinţă pentru a-i uşura povara şi ar trebui să şi aibă interesul să o facă. După trei rate consecutive neplătite, banca nu poate declara scadent anticipat creditul, ci trebuie să trimită soluţii de restructurare clientului. Între declararea scadenţei anticipate a creditului şi executarea silită trebuie să treacă cel puţin trei luni şi cel mult şase luni.

Dacă va trece la executarea silită a ipotecii, atunci sumele obţinute din aceasta vor fi suficiente pentru a acoperi întreaga sumă datorată de client. Dacă banca vinde imobilul la 50% din suma împrumutată, atunci cu atât rămâne, pentru că nu se va mai putea îndrepta asupra fostului său client. Evaluarea garanţiilor la momentul acordării creditelor va deveni foarte importantă şi ar trebui să tempereze aprecierea preţului proprietăţilor rezidenţiale. Dacă excesul de credit va duce la o nouă bulă speculativă, atunci băncile vor suporta costul căderii garanţiilor. Legea se va aplica şi societăţilor de recuperare, care lucrează îndeaproape cu executorii.

Această prevedere va fi, foarte probabil, contestată de bancheri în Parlament, mai ales că reprezintă o extindere a Directivei făcută de către ANPC. În orice situaţie, legea creditelor ipotecare se va aplica doar contractelor de credit viitoare.

Ce să faci dacă te execută banca

  • Încearcă să găseşti o soluţie amiabilă
  • Citeşte contractul de credit şi caută informaţii despre tipul de contract pe care l-ai semnat
  • Dacă există clauze suspicioase, supune-le atenţiei instanţei în contestaţia la executare
  • Dacă nu ai studii juridice, caută un avocat, dar ai grijă pe cine alegi
  • Dacă se acceptă suspendarea executării, banca nu te poate evacua din locuinţă

700.000 de români cu restanţe la bănci sunt pasibili de executare silită