Cursurile pentru auditori energetici sunt o afacere pe val. Cei care le gestionează profită de conjunctură, făcând regulile jocului după o schemă de câştiguri bine gândită şi controlată legal.

Activitatea de auditor energetic este recent apărută în România, ca urmare a directivelor Comisiei Europene (CE) privind performanţa energetică a clădirilor. Legile date în baza recomandărilor CE au condus la necesitatea specializării şi atestării inginerilor în construcţii şi instalaţii sau a arhitecţilor.

Chiar dacă data intrării în vigoare a Legii nr. 372/2005 rămâne incer­tă, prevederea potrivit căreia toate lo­cu­in­ţele care se vor cumpăra sau închi­ria trebuie să aibă un certificat de performanţă energetică a stâr­nit interesul multor specia­lişti în construcţii şi in­stalaţii. Dovadă, anunţul de pe site-ul Asociaţiei Inginerilor de Instalaţii din România, filiala Bu­cureşti (AIIR). „Pentru următorul curs de pregătire a auditorilor energetici (25 ianuarie-5 februarie 2010), locurile au fost ocupate în proporţie de peste 200%.“ Chiar şi iniţiatorii sunt uimiţi de avalanşa cererilor înregistrate, de vreme ce anunţă că „numărul celor înscrişi la curs a depăşit cu 100% previziunile noastre!“ Formula succesului conţine însă un şiretlic. În anunţ se face precizarea ca AIIR eliberează un certificat „care permite depunerea la MDRL a dosarului în vederea susţinerii examenului de auditor energetic.“ Numai că susţinerea examenului de atestare ca auditor energetic nu este condiţionată de absolvirea vreunui curs de specializare.

Legile noastre sunt bine ticluite

Horia Petran, şef de secţie la Institutul Naţional de Cercetare Dezvoltare în Construcţii şi Economia Construcţiilor (INCERC) şi membru fondator al Aso­ciaţiei Evaluatorilor Energetici pentru Clădiri (AAEC) ne-a declarat că a participat la elaborarea metodologiei de atestare a auditorilor energetici şi că la înscriere se cere  actul care să ateste absolvirea unui curs. Între cerinţele legale, afişate pe site-ul actualului Minister al Dezvoltării Regionale şi Turismului (MDRT), nu este stipulată obligaţia absolvirii unui curs de spe­cializare în domeniul au­ditului energetic şi nici nu se cere vreun certificat în acest sens. Candidaţii sunt însă abil conduşi prin labirintul întocmirii dosarului. Metodologia îi obligă să prezinte trei recomandări, dintre care una din partea asociaţiei în domeniu. Pentru a putea lua o astfel de recomandare, o ingineră din Bucureşti ne spune că s-a văzut nevoită să se înscrie în AIIR. „A trebuit să plătesc taxa de înscriere de 80 lei, o cotizaţie de 25 euro şi abonamentul la revista Instalatorul. Nu a fost suficient. Pentru a-mi da recomandarea, a trebuit să le aduc certificatul de absolvire a cursurilor pentru auditor energetic, altfel nu o primeam.“

Discuţiile purtate cu câţiva auditori energetici dezvăluie sistemul perfect de concentrare a pregătirii şi atestării în acest nou domeniu în mâna câtorva oameni. Metodologia prevede că „în vederea pregătirii can­didaţilor pentru examenele de atestare, în cadrul facultăţilor în care se susţin examenele de atestare se organizează cursuri de pregătire.“ Dintr-o opţiune lăsată la li­bera alegere a fiecăruia, prevederea a devenit obligatorie din raţiuni uşor de înţeles. Potrivit aceleiaşi metodologii date de MDRT,  cursurile sunt ţinute de profesorii care fac parte şi din comisiile de examinare. Aceştia sunt şi membri ai asociaţiilor de la care trebuie luată recomandarea. Astfel, ei reuşesc să controleze tot sistemul şi să strângă bani din toate părţile.

Tiparniţa de diplome merge excelent

Costul unui curs ţinut la una dintre fa­cultăţile trecute, de asemenea, în meto­dologie, variază între 2.000 şi 3.000 lei.

Chiar dacă nu sunt trecute pe lista in­sti­tuţiilor abilitate să ţină cursuri, asociaţiile s-au alăturat facultăţilor tehnice, parteneriat care le aduce câştiguri suplimentare. AAEC face, împreună cu UPB-CCT (Universitatea Politehnică Bucureşti – Cen­trul de Cercetari Termice), cursul Teh­nica Auditului Energetic. Taxa în contul UPB-CCT este de 2.500 lei, iar taxa în contul AAEC, expres trecută în anunţ, este de 500 lei. Pentru a uşura efortul cursanţilor, Facultatea de Construcţii şi Instalaţii din Iaşi, de exemplu, publică pe site-ul său testul grilă care se va da la examen. Am mers mai departe cu investigaţiile şi am dat telefon la Facultatea de Instalaţii a Universităţii Tehnice de Construcţii Bu­cureşti şi am întrebat dacă frecvenţa la curs este obligatorie, ţinând cont că programul este de la 9 la 18. Răspunsul a fost încurajator. Dacă plăteşte taxa, cursantul primeşte şi un CD cu toate informaţiile, după care poate să înveţe singur  şi trebuie să se prezinte la examen.

Vicepreşedintele AAEC, Dan Berbecaru, profesor la cursurile ţinute de AAEC cu Politehnica, ne spune că numărul auditorilor energetici se va tripla în următorii doi-trei ani. Profesia va fi chiar introdusă în Codul Ocupaţiilor din România. Auditorii cu care am vorbit însă ne-au declarat că, până acum, nu au reuşit nici măcar să amortizeze investiţia în obţinerea atestatului. Proiectele de auditare sunt câştigate doar de anumite instituţii sau persoane.

Ar trebui să ia examenul mult mai puţini, ţinând cont de nivelul pregătirii. Nu toţi cei care au ştampilă sunt capabili să facă un audit energetic.
Horia Petran, şef secţie, INCERC

597 de auditori energetici au fost ates­taţi de MDRT. În România, sunt 8,3 milioane de locuinţe, majoritatea vechi, cu izo­lare termică redusă şi uzură avansată.

Auditori şi locuinţe în cele opt regiuni de dezvoltare
80% din locuinţe necesită îmbunătăţirea performanţei energetice. Numai pentru reabilitarea imobilelor cu probleme vor trebui efectuate zilnic, în fiecare judet, zeci de expertize