Că statisticile nu sunt infailibile, ci doar estimări care nu pot reflecta ca o oglindă perfectă complexitatea unei economii, suportând frecvent revizuiri, ştie orice elev care a citit puţină economie. Pentru Guvern, confirmarea acestei banale realităţi a fost şocantă. Victor Ponta l-a demis pe şeful Institutului Naţional de Statistică, cifrele revizuite în minus cu 22 miliarde de lei la PIB-ul din 2011 fiind găsite vinovate pentru imposibilitatea de a mai susţine, în 2013, toate promisiunile făcute înainte de alegeri. Pentru toată lumea, cu excepţia premierului şi a specialiştilor care consiliază Guvernul, semnele stagnării economice deveniseră însă evidente cu mult timp înainte de publicarea noilor date INS, la fel ca şi necesitatea de a ajusta semnificativ bugetul.

„Semnalele stagnării sunt peste tot, doar să vrei să te uiţi. Chiar şi FMI, care de obicei supraestima creşterea economică a României, pentru a face apoi revizuiri în scădere, a prezentat în toamna anului trecut un raport cu avertismente dure. Rezulta că potenţialul de creştere pentru România a scăzut, în lipsa reformelor structurale, iar scenariul negativ avansat atunci – recesiune de 5%, nu mai pare lipsit de şanse“, spune analistul financiar Florin Câţu.

Semne ignorate din economie

Şi analistul Aurelian Dochia consideră că economia a dat suficiente semnale pentru a pune sub semnul întrebării posibilitatea de a avea creşterile anticipate iniţial pentru 2012 şi 2013. „Când ai scădere a PIB în trimestrul trei din 2012 şi creşterea cumulată în nouă luni nu depăşeşte 0,2%, e greu să recuperezi în ultimele trei luni ca să ajungi la o creştere de 0,7%“, spune Dochia. „Iar dacă nu crezi cifrele din România, măcar uită-te în UE, unde speri că ai statistici mai bune, şi vezi că ai recesiune. După două-trei trimestre se transmit efectele şi la noi“, adaugă Câţu. În opinia sa, şi faptul că toate măsurile masei monetare scad dă indicii de declin economic, deoarece o economie în scădere are nevoie de mai puţini bani pentru a funcţiona. Corelaţia dintre PIB şi masa monetară este însă mai mică în România decât în zona euro, spune Lucian Croitoru, consilierul guvernatorului BNR, arătând că în perioada 2006-2007, spre exemplu, când masa monetară creştea cu 30% pe an, PIB-ul avansa mai încet, iar inflaţia scădea.

Semnale de alarmă pentru PIB, care să tempereze entuziasmul cheltuielilor, puteau fi văzute de Guvern şi în indicatorii de încredere în economie, care au continuat să scadă în septembrie, înclusiv în cel mai important sector, industria. În plus, datele de bilanţ depuse la Finanţe arătau clar creşterea pierderilor agenţilor economici.

„Toţi ştim că ritmul de creştere a încetinit, doar guvernul Ponta nu a văzut în an electoral“, spune Andreea Paul, lector univ dr la Academia de Studii Economice şi vicepreşedinte PDL. Încredere în prognozele PIB pe 2012, care s-au dovedit apoi excesiv de optimiste, a avut însă şi guvernul Ungureanu cel care a găsit spaţiu bugetar, graţie datelor provizorii anunţate de INS în martie, pentru prima etapă de majorare a salariilor bugetarilor. Deşi cifrele revizuite pentru PIB în decembrie indică măsura ca nefiind, de fapt, sustenabilă în buget, premierul Ponta a considerat că trebuie continuate şi etapele următoare.

În ciuda semnalelor de stagnare, guvernul Ponta a continuat să cheltuiască în 2012 ca şi când  asupra nivelului PIB anticipat de Comisia Naţională de Prognoză în martie (609 miliarde de lei), pe baza estimărilor optimiste ale INS pe anul anterior,  nu plana riscul niciunei revizuiri pe minus. Chiar şi acum, după revizuirea dură a INS pe 2011, Executivul crede că PIB-ul pe 2012 nu va ajunge mai jos de 590 miliarde de lei, astfel încât să se realizeze o creştere de 0,7%, deşi după nouă luni avansul era de doar 0,2%. Misiunea FMI care va sosi în România săptămâna aceasta va trebui să fie convinsă că aceste cifre sunt plauzibile, pentru a crede şi că deficitul bugetar nu a depăşit 3% anul trecut. În plus, experţii Fondului vor trebui să înghită şi o prognoză a PIB pentru 2013 de 629 miliarde de lei, în creştere cu aproape 2% faţă de 2011, astfel încât să creadă că se vor realiza suficiente venituri pentru a nu depăşi deficitul bugetar convenit.

„Lecţia vulnerabilităţii în faţa statisticilor şi a prognozelor excesiv de optimiste nu a fost învăţată de guverne. Trebuie să fii mult mai prudent, să îţi iei marje mai mari atunci când rişti să ai multe distorsiuni în planificarea bugetară“, spune Florin Câţu. „Problema există din start, pentru toate statele care îşi planifică azi cheltuieli şi încep să cheltuiască de mâine bazându-se pe venituri anticipate în funcţie de un PIB care se va confirma abia peste aproape doi ani. Guvernele lucrează tot timpul „în aer“, pe estimări, nu ştiu niciodată cât e PIB-ul pe baza căruia cheltuiesc banii publici“, spune Bogdan Glăvan, prof univ dr în economie la Universitatea Româno-Americană.  
 
Riscuri statistice

Vulnerabilitatea planificării bugetare la revizuirea statisticilor şi prognozelor este cu atât mai mare pentru o economie cu caracteristicile celei româneşti. „Sectorul gospodăriilor are o pondere mai mare în PIB la noi decât în UE, iar aici producţia este estimată prin sondaje pe eşantioane de câteva zeci de mii de gospodării, nu pe bilanţuri sau date certe“, spune Lucian Croitoru. „PIB-ul estimat de noi nu poate fi o oglindă fidelă a economiei. Nu există date certe în multe sectoare şi trebuie să estimezi indirect. Există economia gri, care are la noi o pondere mare în PIB, de 21%, avem lucrători independenţi, avem o pondere mare a industriei casnice“, spune Adriana Ciuchea, director INS.

Utilizarea surselor indirecte, a metodelor de estimare şi extrapolare, mai ales în varianta provizorie a statisticii constituie, de altfel, explicaţia pentru revizuirea neobişnuit de mare a PIB pe 2011, precum şi a deflatorului PIB (raportul dintre PIB nominal şi cel real, ajustat la preţurile unui coş de produse şi servicii care intră în componenţa PIB), de la 8% la 4%. „La momentul evaluării provizorii, din martie, în lipsa unor date complete, am folosit metoda extrapolării pentru ponderea consumului intermediar şi pentru deflatorul  aferent acestui segment, utilizând valorile din anii precedenţi“, spune Ciuchea. Datele mai complete colectate ulterior au arătat însă că situaţia din 2011 a diferit mult de cea din trecut, impunând o ajustare mare.

Riscul unor erori statistice este dat, potrivit directorului INS, şi de lipsa de seriozitate cu care agenţii economici răspund la sondaje, de reducerea eşantioanelor din cauza tăierii cheltuielilor, sau de lipsa personalului. Oricâte neajunsuri ar avea, statistica nu este însă vinovată pentru faptul că politicienii se hazardează în planificarea bugetară şi angajează iresponsabil cheltuieli pe baza a ceea ce, până la urmă, nu sunt decât estimări.

CONTROVERSĂ În urma revizuirii INS, creșterea PIB pe 2011 a fost de 2,2% și nu 2,5%, cât se estima iniţial. Dacă deflatorul PIB nu ar fi fost ajustat şi el de la 8,1% la 4%, statisticile ar fi arătat România în recesiune în 2011

PIB-ul estimat de noi nu poate fi o oglindă fidelă a economiei. Nu există date certe în multe sectoare şi trebuie să estimezi indirect.
Adriana Ciuchea, director, INS

Cu ce statistici şi prognoze au lucrat premierii

GUVERNUL BOC

PIB-ul „modest“ anticipat iniţial de Comisia Naţională de Prognoză (CNP) pentru 2011 (înainte să apară primele calcule ale Institutului de Statistică) s-a dovedit astăzi apropiat de realitate. În funcţie de nivelul estimat atunci s-au făcut şi prognozele pentru 2012, pe baza căruia guvernul Emil Boc a obţinut aprobarea bugetului de stat în Parlament (în decembrie 2011). Varianta de atunci a bugetului pe 2012 apare în prezent ca fiind cea mai realistă, după revizuirea recentă a estimării PIB de către INS. În „bugetul Boc“ erau prevăzute cheltuieli de personal de doar 39,6 miliarde de lei (6,86% din PIB), în condiţiile în care salariile bugetarilor fuseseră reduse în anul anterior în cadrul programului amplu de austeritate impus de criză. Şi prognozele pentru 2013 făcute atunci sunt mai apropiate de cele pe care guvernul Ponta va fi nevoit să le folosească acum, la noul buget.

GUVERNUL UNGUREANU

Primele calcule ale Institutului Naţional de Statistică (varianta preliminară, bazată în mare parte pe surse indirecte şi extrapolări) au indicat o creştere importantă a PIB în 2011, cu aproape 30 miliarde de lei peste nivelul prognozat de CNP, precum şi un deflator PIB de 8,1%, mult mai mare decât cel din 2010, care nu depăşise 6%. (În condiţiile unui astfel de deflator creşterea economică pe 2011 se menţinea la 2,5%).
Ca urmare, Comisia de Prognoză a ajustat cu o valoare asemănătoare şi nivelul PIB anticipat în 2012 (an pentru care se baza pe o creştere de 1,7%), astfel încât guvernul Mihai Răzvan Ungureanu a găsit spaţiu bugetar pentru a creşte cheltuielile de personal cu 2,1 miliarde de lei în a doua jumătate a anului, fără a depăşi ponderea de 6,86% din PIB agreată cu FMI. Suma a fost folosită pentru prima etapă de majorare a salariilor bugetarilor.

GUVERNUL PONTA

PIB-ul estimat de INS pentru 2011 a suferit cea mai amplă revizuire „pe minus“, cu 22 miliarde de lei, după ce INS a anunţat, în decembrie 2012, datele variantei semidefinitive. Şi deflatorul PIB a fost revizuit la jumătate (4%), astfel încât pentru 2011 s-a păstrat o creştere PIB de 2,2% (deflatorul iniţial de 8% ar fi însemnat recesiune de 2,4%). Deşi existau semne ale stagnării, premierul Victor Ponta s-a arătat luat prin surprindere, după alegeri, de o astfel de revizuire, cu impact şi asupra PIB-ului estimat pentru 2012 şi 2013, promisiunile făcute în campanie nemaiputând fi susţinute prin acelaşi nivel al cheltuielilor. Ponta a anticipat că trebuie să taie un miliard de lei de la buget în 2013. Suma ar putea fi însă mai mare dacă previziunile privind creşterea PIB şi gradul de colectare a veniturilor pe care se bazează guvernul vor fi considerate prea optimiste de FMI.