Guvernul Niculescu și predicțiile teoriei corpului politic. Lucian Croitoru (BNR): PSD nu mai are cui să transfere costurile și le-ar putea plăti el însuși

Guvernul Niculescu a infirmat două dintre predicțiile lui Lucian Croitoru. Ce spune economistul despre intrarea PSD la guvernare

Lucian Croitoru, economist și consilier principal al guvernatorului BNR, a analizat rezultatul învestirii Guvernului Niculescu și a confruntat predicțiile formulate înaintea votului cu rezultatul politic din 20 octombrie 2026, într-un articol intitulat „Guvernul Niculescu și predicțiile teoriei corpului politic”.

Autorul admite că două dintre predicțiile sale au fost infirmate după criteriile stabilite inițial, dar explică de ce o reevaluare a credibilității alegerilor anticipate schimbă interpretarea comportamentului PSD.

Guvernul Niculescu a primit 280 de voturi, iar PSD a preluat cel puțin 11 ministere

Într-un articol care încheie seria analizelor dedicate crizei politice din România, desfășurată pe parcursul a aproape șase luni, între 5 mai și 20 octombrie 2026, Lucian Croitoru evaluează cele trei predicții formulate înaintea votului de învestitură a Guvernului Niculescu.

Pe 20 octombrie, noul guvern a primit 280 de voturi pentru și 58 împotrivă. PSD a obținut cel puțin 11 dintre cele 17 ministere, inclusiv Internele, Justiția, Apărarea și Sănătatea. Celelalte portofolii, printre care Finanțele și Externele, au revenit unor tehnocrați. PNL a votat guvernul, fără să intre însă într-o coaliție cu PSD.

Prima predicție a lui Lucian Croitoru a fost confirmată: parlamentarii AUR au ales să nu fie prezenți la vot, astfel că partidul nu a votat împotriva guvernului.

A doua predicție, potrivit căreia PSD nu va suporta singur costurile guvernării, a fost infirmată după criteriul stabilit înaintea votului. Deși premierul nu este membru PSD, partidul deține majoritatea portofoliilor ministeriale, iar ceilalți miniștri sunt tehnocrați. Economistul consideră că niciun alt partid nu împarte, în fond, costurile guvernării cu PSD.

„Judecată după criteriul fixat înainte de vot, o consider infirmată”, explică autorul, referindu-se la această predicție.

Economistul admite că formula de guvernare a contrazis predicția privind participarea partidelor

A treia predicție și regula nominalizărilor au fost, de asemenea, infirmate după criteriile inițiale. Croitoru considerase nevotabilă o formulă în care guvernul nu avea miniștri PNL sau USR, dar era susținut prin vot de liberali din afara executivului. Exact această configurație a fost adoptată.

Autorul explică faptul că lista combinațiilor politice considerate votabile depindea de raportul dintre costul guvernării și costul refuzului de a participa. Un partid ar fi acceptat guvernarea atunci când refuzul ar fi devenit mai costisitor decât participarea.

În analiza publicată înaintea votului, economistul stabilise că perspectiva alegerilor anticipate putea schimba clasificarea unei formule politice. Totuși, el considerase credibilă această perspectivă numai dacă președintele anunța public, înaintea votului, că va dizolva Parlamentul în cazul unui nou eșec.

O asemenea declarație nu a existat. Croitoru precizează că nu modifică retroactiv acest criteriu și menține verdictul inițial: predicțiile a doua și a treia, precum și regula nominalizărilor, au fost infirmate.

Croitoru consideră că perspectiva anticipatelor a influențat negocierile chiar fără un anunț oficial

Economistul susține însă că a greșit atunci când a condiționat credibilitatea alegerilor anticipate de existența unei declarații publice a președintelui. În opinia sa, criteriul trebuia să urmărească efectul concret al amenințării, nu forma oficială în care aceasta era exprimată.

Croitoru invocă două elemente. În primul rând, înaintea votului asupra guvernului Siegfried Mureșan, președintele respinsese public posibilitatea alegerilor anticipate, afirmând că acestea nu reprezintă o soluție. După respingerea guvernului, șeful statului și-a menținut poziția. În cazul Guvernului Niculescu, el nu a mai făcut referiri explicite la această perspectivă.

În al doilea rând, pe 13 octombrie, înainte ca PSD să decidă participarea la guvernare, presa a relatat, citând surse, că președintele le-ar fi transmis liderilor politici că va dizolva Parlamentul dacă nu se ajunge la o înțelegere. UDMR a descris relatarea drept „o cacealma”, în timp ce USR a calificat-o drept „o bârfă lansată de PSD”.

Croitoru mai arată că premierul Niculescu avea în mod real această alternativă printre mijloacele sale de negociere, informație pe care economistul afirmă că a aflat-o ulterior, din surse pe care le consideră credibile.

În consecință, el consideră că o declarație publică nu este nici necesară, nici suficientă pentru ca perspectiva anticipatelor să fie credibilă. Un anunț oficial poate să nu fie convingător, în timp ce lipsa lui nu exclude posibilitatea ca amenințarea să influențeze deciziile partidelor.

Intrarea PSD la guvernare poate fi explicată prin creșterea costului refuzului și reducerea costului participării

Aplicând noul criteriu, Croitoru consideră că decizia PSD poate fi explicată prin mecanismul descris de teoria corpului politic. Partidul ar fi refuzat guvernarea cât timp și-a permis acest lucru și ar fi acceptat participarea atunci când costul refuzului a devenit mai mare decât cel al guvernării.

Economistul identifică două mecanisme posibile, care se pot manifesta simultan. Primul este creșterea costului refuzului, dacă PSD a considerat credibilă perspectiva alegerilor anticipate.

Al doilea este reducerea costului guvernării prin distribuirea unei părți din responsabilitate către persoane din afara partidului: premierul nu este membru PSD, Finanțele și Externele au revenit unor tehnocrați, iar PNL a votat guvernul fără să intre în coaliție.

Dacă ambele mecanisme au funcționat, o parte din costul politic ar reveni și președintelui, deoarece dizolvarea Parlamentului depinde de decizia sa. Croitoru precizează însă că, pe baza informațiilor disponibile, nu poate stabili care dintre cele două mecanisme a cântărit mai mult.

Autorul lasă cititorilor posibilitatea de a compara cele două interpretări. După criteriile fixate înaintea votului, teoria a greșit forma guvernului. După mecanismul care ia în calcul efectul concret al perspectivei anticipatelor, comportamentul PSD poate fi explicat prin teoria propusă.

Croitoru spune că teoria trebuie testată prin deciziile economice ale noului guvern

Economistul subliniază că teoria corpului politic nu presupune că deciziile partidelor sunt coordonate și nici că toate motivele actorilor politici pot fi reduse la o singură explicație. PNL putea refuza participarea la guvernare din considerente electorale, AUR putea urmări păstrarea imaginii antisistem, iar Sorin Grindeanu putea avea în vedere controlul intern al PSD.

Potrivit lui Lucian Croitoru, teoria urmărește să identifice o regularitate: costurile guvernării ajung să fie suportate de actorul politic care nu își mai permite să refuze responsabilitatea. Autorul consideră că o teorie trebuie să permită infirmarea predicțiilor și că un criteriu greșit trebuie corectat explicit. Confirmarea interpretării revizuite va depinde de rezultatele unor episoade politice viitoare.

În opinia sa, intrarea PSD la guvernare în perioada de încetinire economică poate reprezenta începutul unei schimbări a mecanismului descris. Testul principal va fi dacă partidul menține corecția fiscală și aplică reformele necesare fără să revină la politici prociclice.

Lucian Croitoru atrage atenția că indexările și eliminarea contribuției la sănătate pentru anumite categorii ar putea contraveni acestui obiectiv dacă nu sunt însoțite de continuarea ajustării deficitului bugetar către limite sustenabile. Totuși, el precizează că programul guvernului trebuie evaluat în funcție de măsurile aplicate, nu doar de cele anunțate.

Dacă PSD va continua corecția fiscală, partidul va fi nevoit să guverneze în condiții economice dificile și să își corecteze propriile erori de politică fiscală. Potrivit teoriei lui Croitoru, aceste ajustări ar putea limita capacitatea partidului de a-și păstra poziția dominantă și ar putea contribui, în timp, la slăbirea coeziunii elitelor politice.

Autorul concluzionează că episodul Guvernului Niculescu nu încheie testarea teoriei. Alte evoluții politice din România și din alte democrații postcomuniste vor putea confirma sau infirma predicțiile formulate. Citește aici analiza completă a lui Lucian Croitoru, postată pe blogul său.