Ramona Toncian a vrut să transfere, în urmă cu patru luni, suma de 8.000 de lei dintr-un cont de economii deținut la o bancă într-un alt cont, deschis la altă bancă. La efectuarea transferului, funcționarul bancar a greșit însă numărul contului. Astfel, banii au ajuns în contul altei persoane care, ulterior, a retras toată suma nou-apărută. În urma sesizării făcute, banca i-a comunicat Ramonei T. că își va recupera banii după ce instituția financiară, la rândul ei, îi va recupera de la persoana în contul căreia au ajuns banii din greșeală și cu care momentan banca este în proces de judecată, așteptându-se rezultatul unei executări silite. În cazul în care executarea se va finaliza cu succes, banca va putea să îi returneze Ramonei Toncian suma datorată.
Acesta este doar unul dintre cele peste 12.000 de cazuri raportate de către clienții bancari Autorității Naționale de Protecție a Consumatorului (ANPC) în 2010. Unele dintre acestea au legătură cu OUG nr. 50/2010, însă alte cazuri, precum și cel de mai sus, nu sunt neapărat legate de reglementarea menționată.
Probleme: dobânda și comisioanele
Gheorghe Piperea, avocat și fondator al societății Piperea și Asociații, afirmă că, dintre cazurile întâlnite în practică, cele mai multe au avut legătură cu „dobânda calculată pe baza indicelui de referință internă a băncii, variabilă teoretic după conjuncturile pieței, dar în fapt după voința proprie a băncii, sau cu comisioanele bancare“.
Comisioanele lunare erau calculate la valoarea inițială sau la soldul creditului, sub diverse denumiri (comision de risc, de administrare, de monitorizare a riscului, de rezervă minimă obligatorie, de premiere, de analiză etc.). „Aceste comisioane nu erau prezentate în oferta inițială, care se referea doar la dobândă, prezentată ca fiind mică față de cele ale altor bănci. În realitate, aceste comisioane sunt dobânzi mascate, care majorează costul creditului dincolo de cel acceptat ca atare de către debitor la semnarea contractului“, explică Gheorghe Piperea.
Conform acestuia, alte motive ale sesizărilor făcute au avut legătura cu „garanțiile suplimentare, riscul reputațional, cesiunea creditului la recuperatorii de creanțe fără acordul debitorului, imputația plății asupra comisioanelor, penalităților, dobânzilor și abia apoi a ratelor (când ar trebui să fie invers), calcularea dobânzii pe un an de 360 de zile (când, de fapt, anul are 365 de zile), trimiterea automată la Biroul de Credit pentru neplata oricărei sume, chiar dacă neplata are drept cauză greșeli din sistemul informatic al băncii“.
Mihaela Bădescu, avocat în cadrul societății Cladoveanu, Bădescu și Asociații, susține că „deși neaflate în directă legătură cu Ordonanța de urgență nr. 50, anumite probleme au decurs indirect tot din reglementările aduse prin acest act normativ. În ultima perioadă a avut loc un val de refinanțări, iar pe baza informațiilor venite chiar de la client, cred că această tendință va continua,  astfel că printre principalele cauze pentru care avocații au fost contactați s-a numărat asistența în vederea verificării, respectiv amendării contractelor de refinanțare, operațiune în continuare foarte greoaie“.
Prejudicii la executările silite
Tot situații în care băncile sunt implicate sunt executările silite prin poprire, în care băncile au calitatea de terți popriți. În cele mai multe situații, băncile respectă normele în vigoare, dar există și excepții, când de exemplu sumele poprite pleacă din cont într-un termen mai scurt decât cel legal. „Acest aspect poate fi, în general, de natură a prejudicia debitorul execu­tat, având în vedere că o suspendare a executării poate fi pronunțată până la urmă chiar și în preziua termenului de efectuare a plății. În general însă, băncile se asigură că în momentul efectuării plăților nu există impedimente juridice. Însă în cazul în care nu se asigură, doar diligența clientului poate evita o astfel de situație. Elementele litigioase în relația bancă-client nu ajung la avocați decât în situația în care clientul dorește să ia niște măsuri concrete“, explică Mihaela Bădescu.

Sfaturi pentru clienți

„Îi sfătuiesc pe clienții băncilor ca în relația cu banca, să rămână cât mai mult posibil la sistemul scriptic. Orice problemă, orice situație ivită sau orice prejudiciu să fie aduse la cunostință directorilor de sucursală sau conducerii băncii și în scris, solicitând în același timp și răspunsuri tot în scris. De asemenea, îi sfătuiesc ca atunci când au de semnat contracte de refinanțare să-și exercite dreptul la informare, să solicite comunicarea contractului în scris sau pe e-mail, cu câteva zile înainte de momentul când sunt programați să semneze și să negocieze. Oferta bancară e foarte vastă în acest moment, astfel că în situația în care au fost eligibili pentru refinanțare la o bancă, vor fi eligibili pentru majoritatea băncilor.

Mihaela Bădescu, avocat în cadrul societății Cladoveanu, Bădescu și Asociații

Reclamații ale clienților bancari către ANPC

În perioada 1 ianuarie – 15 decembrie 2010, la ANPC au fost înregistrate la nivel național 12.645 de reclamații privind produsele și serviciile financiare.
Dintre acestea, 6.366 de reclamații au fost în domeniul creditelor bancare:
1.133 de reclamații au vizat comisioane;
1.050 de reclamații au vizat nerespectarea clauzelor contractuale (mărirea sau introducerea de noi comisioane);
4.183 – alte reclamații (dobânzi, marje, nerespectarea prevederilor OUG nr. 50).   
Ce aspecte principale reclamă consumatorii:
existența clauzelor abuzive în contractele de credit;
cedarea creanțelor de către bănci la societăți de recuperare credite;
perceperea comisionului de depunere la plata ratelor de către terțe persoane;
perceperea unor costuri foarte mari pentru creditele acordate de IFN-uri, pentru achiziționarea unor bunuri de consum;
refuzul băncilor de a diminua dobânda la creditele acordate în euro sau franci, deși indicii de referință au scăzut considerabil.