Risc să fac un pariu. De anul viitor vor fi obligaţi să plătească contribuţii de asigurări de sănătate nu doar toţi românii care câştigă bani din chirii, aşa cum a admis, într-un comunicat, Ministerul Finanţelor că se are în vedere în discuţiile cu FMI, ci şi toţi cei care obţin dobânzi din depozite, dividende din acţiuni sau câştiguri din jocuri de noroc. Mă bazez în urâta previziune pe „coerenţa în aplicarea unui principiu“ de care ştie să dea dovadă statul atunci când trebuie să mai jupoaie contribuabilii de ceva bani.

Pentru toate aceste tipuri de câştiguri, chair dacă se obţin ocazional, statul a început să perceapă CASS, acum câţiva ani, celor care nu obţineau alte venituri salariale sau pensii, adică doar celor care nu aveau deja asigurare în altă parte.
A colectat în plus praful de pe tobă din această exindere ridicolă a bazei de impunere, motiv pentru a gândi acum una şi mai amplă. Eşti deja asigurat în sistemul public de sănătate, ca salariat sau PFA? Nu contează. Poate mai ai o acţiune, un depozit bancar acolo, o casă în plus pe care o închiriezi. Eşti bogat, adică, şi trebuie să plăteşti şi mai mult, chiar dacă, oricum, cu cât salariul e mai mare, cu atât contribui mai mult pentru un beneficiu fix! Ce contează că sistemul se presupune că este unul de „asigurare“? Ar fi aiurea să îi spunem cinstit impozit. Sau, şi mai corect, japcă! Te-am prins cu dividendul, îţi luăm şi pentru sănătate ceva. Ai încasat dobânda? Impozitul pe venit nu e de ajuns, sănătatea e în criză! Ai şi altă casă decât locuinţa de domiciliu? Îţi ia şi primăria impozit pe proprietate mai mare pentru ea, că doar îţi permiţi, iar dacă te prindem că o şi valorifici, închiriind-o cuiva, dai frumos o parte din chirie pentru sănătate. Şi mai mult va trebui să plăteşti (impozite locale) dacă îţi trece prin cap să laşi o firmă să funcţioneze în ea. Iar dacă principiul de a taxa pentru sănătate tot ce mişcă ţine, de ce nu l-am folosi să luăm din orice venit şi contribuţii pentru pensii?
Cu o astfel de logică, Guvernul se crede Robin Hood. Problema este nu doar că îi va fi greu să convingă poporul că ia de la bogaţi pentru a da la săraci, atâta timp cât va lovi cu noile biruri orice familie care are mai mult decât un apartament, care a reuşit să economisească ceva sau să cumpere vreo acţiune, ci şi că din tot deranjul bugetul nu va câştiga mai nimic.

Unei poveri fiscale abuzive, orice om este îndreptăţit să i se împotrivească. Nu încetează să mă uimească logica marilor strategi ai finanţelor publice care anticipează o reducere a evaziunii la pâine după reducerea TVA, refuzând să prevadă că, şi în sens invers, majorarea altor impozite va ridica evaziunea în domeniile respective. Cu atât mai mult cu cât experienţa trecutului le-a arătat clar că pe piaţa închirierilor contractele nu au început să fie declarate la fisc în număr mai mare decât atunci când impozitul a fost redus.
Oana Osman,
redactor-șef


Te-ar putea interesa și: