Ceea ce ar fi trebuit să fie o treabă simplă a devenit o chestiune super complicată şi din ce în ce mai greu de gestionat. Ne referim la modalitatea de stingere a oligaţiilor bugetare folosind de acum faimosul (şi detestatul) algoritm de alocare.

Pentru că, nu-i aşa, nimic nu este prea simplu pentru a nu deveni complicat, noi norme au venit să clarifice modul în care vor fi tratate erorile cuprinse în documentele de plată emise de către contribuabili. Aceste norme sunt aprobate prin Ordinul MEF nr. 1 311/2008, publicat în Monitorul Oficial la începutul lunii mai. Sunt avute în vedere următoarele erori de completare a documentelor de plată:
• Plata obligaţiilor fiscale s-a efectuat în alt cont bugetar decât cel corespunzător, ori utilizând un cod fiscal eronat;
• În contul bugetar, inclusiv în contul unic, au fost achitate şi alte obligaţii fiscale decât cele prevăzute a se achita în contul respectiv.

Spre exemplu, o eroare destul de frecventă se produce atunci când contribuabilul declară obligaţiile fiscale către un anumit organ fiscal competent teritorial şi face plata către o altă trezorerie decât cea aflată în corespondenţă cu organul fiscal competent. Prima întrebare pe care ne-o punem, firesc, atunci când ne raportăm la aceste noi norme, este de ce avem nevoie de ele? Dacă ne gândim la ce înseamnă o plată bancară obişnuită, dacă ea este eronată (fie contul, fie destinatarul este greşit), ne aşteptăm ca banii să se întoarcă în cont sau ca banca să semnaleze eroarea – şi asta înainte de a se face transferul bancar.

Ei bine, cu statul nu este niciodată atât de simplu. Acesta întâi ia banii şi abia apoi se întreabă dacă era îndreptăţit să facă asta. De fapt, nici măcar această întrebare nu şi-o pune. Statul ia banii şi punct. Acelaşi stat nu va depune niciodată din proprie iniţiativă diligenţele pentru a clarifica situaţia sumelor virate de către contribuabili şi care nu vin să închidă nicio obligaţie de plată.

Această pasivitate a statului în relaţia cu contribuabilul produce destule prejudicii, în sensul în care acesta din urmă poate să nu sesizeze eroarea produsă. Consecinţa imediată este aceea că vor apărea obligaţii de plată neachitate, care atrag după ele majorări de întârziere şi, posibil, somaţii de plată. Mai rău, se poate întâmpla ca un contribuabil să solicite în regim de urgenţă un certificat de atestare fiscală şi să constate că e plin de datorii.

Sigur, acea notificare trimisă lunar contribuabilului privind alocarea sumelor plătite în conturile unice ar putea să prevină situaţiile de mai sus. Dar, aşa cum se ştie, notificările întârzie – dacă se trimit vreodată. Da, e o obligaţie a organului fiscal, dar cui îi pasă?

De fapt, dacă stăm şi ne gândim mai bine, plăţile care sunt făcute în altă trezorerie decât cea care trebuie, nu vor fi luate probabil niciodată în considerare pentru că organul fiscal nu va avea cui să le notifice – contribuabilul care face plata eronată nu este (sau nu mai este) în evidenţele acelui organ fiscal. Culmea ironiei însă, plăţile eronate sunt şi ele distribuite conform algoritmului de alocare. Altfel spus, sistemul nu identifică erorile de plată nici măcar atunci când ele sunt evidente.

Concluzia este una clară – contribuabili, căscaţi ochii bine la ce şi cum plătiţi! Şi mai ales, verificaţi-vă periodic fişa de plătitor, chiar mai des decât până acum. Iar dacă se întâmplă să faceţi o plată eronată, înarmaţi-vă cu multă răbdare: conform noilor norme, durează până la 45 de zile corectarea erorii după ce, în prealabil, aţi depus la organul fiscal o tonă de documente doveditoare. Singura veste bună este că, în cazul în care se constată că o plată a fost direcţionată greşit către o anumită unitate de trezorerie, contribuabilul nu va fi penalizat, în sensul în care să se considere că plata nu a fost făcută deloc.

Pasi pentru corectarea erorilor

1. Cerere către organul fiscal, cu toate documentele care atestă eroarea produsă (copii după extrase de cont, ordine de plată, titluri de creanţă etc.). Dacă plata s-a făcut către o altă unitate de trezorerie decât cea care ar trebui, cererea va fi adresată organului fiscal în a cărui rază s-a efectuat plata eronată;
2. Organul fiscal sesizat întocmeşte referat cu propuneri de soluţionare a cererii debitorului, respectiv de îndreptare a erorilor din documentul de plată;
3. Dacă referatul este avizat favorabil, întocmirea unei note privind corecţia erorilor materiale din documentele de plată prin care s-au achitat obligaţii fiscale, care se transmite unităţii de trezorerie şi contabilitate publică;
4. Stornarea plăţii eronate şi înregistrarea sumei în conturile bugetare;
5. Anularea operaţiunilor de distribuire şi de stingere a sumelor plătite în contul unic, pe baza notei întocmite de către organul fiscal;
6. Efectuarea corecţiei în evidenţa analitică pe plătitori (inclusiv printr-o nouă distribuire a sumelor);
7. Modificarea sau desfiinţarea, după caz, a actelor administrative fiscale ca urmare a îndreptărilor erorilor materiale din documentul de plată (exemplu: somaţii de plată sau măsuri de executare silită);
8. Informarea debitorului, în cel mai scurt termen, asupra modului de soluţionare a cererii de îndreptare a erorilor.