Condiţiile de eşalonare la plată a datoriilor restante către bugete ar urma să devină mai relaxate. Constituirea de garanţii va fi eliminată în unele cazuri, dobânzile vor fi mai mici decât cele actuale, iar perioada ar urma să crească până la cinci ani faţă de şase luni, în prezent.
Proiectul, elaborat la începutul lunii martie de Ministerul Finanţelor, este o variantă mult îmbunătăţită în favoarea companiilor faţă de cea aflată în vigoare. De altfel, legislaţia referitoare la înlesnirile la plată, reintrodusă în vara lui 2009, după declanşarea crizei economice, este la a doua modificare. Primele prevederi în acest sens, care au fost puse în practică jumătate de an, nu au avut un impact semnificativ, mai puţin de 300 de firme primind aprobarea de a-şi eşalona restanţele în acea perioadă. Anul trecut, însă, după ce criteriile de acordare au devenit mai lejere, în urma modificării lor de către Parlament, peste 7.200 de companii au apelat la această facilitate.
Acum, Ministerul Finanţelor vrea să devină un creditor mai permisiv. Motivul: volumul arieratelor fiscale executabile a crescut cu 32% în 2009 faţă de 2008 şi cu 20% în 2010 faţă de 2009.
Statul, creditor prudent?
„Scopul urmărit printr-o astfel de propunere legislativă este, pe de o parte, depăşirea de către contribuabili a dificultăţilor generate de lipsa disponibilităţilor băneşti şi, pe de altă parte, prevenirea formării de noi datorii din partea acestora, asigurându-se în acelaşi timp că statul se comportă ca un creditor prudent în ceea ce priveşte încasarea veniturilor la bugetul general consolidat“, explică Ministerul Finanţelor, în nota de fundamentare a proiectului.
Un proiect încă ambiguu
Totuşi, forma actuală a proiectului are numeroase necunoscute şi este imposibil de pus în practică fără norme care să clarifice înţelesul unor termeni. De exemplu, proiectul îi vizează pe cei care se află „în dificultate generată de lipsa temporară de disponibilităţi băneşti, conform criteriilor economico-financiare“. Aşa cum remarcă Sorin Istrate, managing partner Contexpert, atâta timp cât „nu ştim ce fel de criterii sau indicatori economico-financiari vor fi luaţi în considerare pentru determinarea stării de dificultate, nu ştim în acest moment dacă aceste criterii sunt obiective sau pot lăsa loc de interpretări şi nici ce contribuabili ar putea să se încadreze pentru a putea solicita eşalonarea datoriilor“.
Proiectul este ambiguu şi în privinţa garanţiilor, mai exact a plafonului de la care statul nu le va mai solicita. „În acest moment, nu avem informaţii despre valoarea debitelor eşalonate pentru care nu se vor solicita garanţii, nefiind astfel în măsură să apreciem dacă această prevedere poate da naştere la abuzuri din partea companiilor care oricum nu îşi plătesc la timp datoriile. Pe de altă parte, în situaţia în care contribuabilul este obligat la constituirea de garanţii pentru a putea obţine eşalonarea, în cazul în care garanţia constituită este în bunuri, valoarea acestora, stabilită conform unui raport de evaluare, va trebui să depăşescă cu până la 40% valoarea sumelor eşalonate, în funcţie de perioada de eşalonare“, spune Sorin Istrate.
Totodată, proiectul propune dobânzi mai mici decât cele actuale, de 0,05% pe zi, şi exceptarea de la penalităţi. Astfel, dobânda ar urma să fie de 0,03% pe zi, dacă se constituie întreaga garanţie sub forma scrisorii de garanţie bancară şi/sau consemnare de mijloace băneşti la o unitate a Trezoreriei, şi de 0,04% pentru celelate tipuri de garanţii.
Abuzuri ale companiilor
„Având în vedere că sumele admise la eşalonare nu vor fi purtătoare de penalităţi, ci doar de dobânzi de întârziere, este posibil ca metoda eşalonării datoriilor să fie aplicată în mod abuziv de către unii contribuabili, în detrimentul celorlalţi, care fac eforturi să îşi achite la timp datoriile către buget. Astfel, ar putea  exista companii care, în loc să apeleze la creditare pentru finanţarea activităţii curente, ar putea prefera să nu îşi achite datoriile către buget şi să solicite eşalonarea acestora la costuri cuprinse între 10,95% şi 14,6% pe an, folosindu-şi astfel lichidităţile pentru alte scopuri“, arată Sorin Istrate. Istoria înlesnirilor la plată, din România – însemnând fie eşalonări şi amânări la plată, fie scutiri de datorii bugetare – arată că aceste măsuri au adus mai multe dezavantaje decât avantaje atât pentru mediul de afaceri, cât şi pentru buget.
Atunci când s-au acordat facilităţi, mediul concurenţial a fost distorsionat pentru că firmele bun-platnice au fost vădit defavorizate faţă de cele datornice, care, în multe situaţii, au primit înlesnirile preferenţial. În acelaşi timp, practica ştergerilor de datorii şi eşalonări la plată a generat un cerc vicios în economie.
Găurile din bugetul păgubit de rău-platnici au fost acoperite prin majorări de taxe şi impozite sau împrumuturi ale statului. În actualul proiect, Ministerul Finanţelor dă asigurări că va fi un creditor prudent al companiilor, aşa cum nu a reuşit să fie în anii în care parazitarea bugetului devenise strategie de „afaceri“ pentru multe firme.