Dupa chef

Pentru Romania, drumul incepe de abia de acum incolo. Saptamana trecuta a marcat trecerea unei granite simbolice, dintr-o situatie in care Romania se afla la marginea lumii occidentale civilizate, in pozitia de tara strategica si punte catre statele din Orient si, mai ales, catre Rusia. Va trece mult timp pana cand ecourile acestui moment se vor stinge, in mass media sau in lumea politica. Este probabil ca partidul de guvernamant va insista pentru a folosi acest moment ca punct de declansare o a

Pentru Romania, drumul incepe de abia de acum incolo. Saptamana trecuta a marcat trecerea unei granite simbolice, dintr-o situatie in care Romania se afla la marginea lumii occidentale civilizate, in pozitia de tara strategica si punte catre statele din Orient si, mai ales, catre Rusia. Va trece mult timp pana cand ecourile acestui moment se vor stinge, in mass media sau in lumea politica. Este probabil ca partidul de guvernamant va insista pentru a folosi acest moment ca punct de declansare o alegerilor anticipate, pentru a-si consolida pozitia castigata. Este la fel de posibil ca invitatia de aderare la NATO sa serveasca drept punct de plecare pentru invierea campaniei impotriva coruptiei, la fel cum partidele politice o vor folosi pentru dezbateri sterile privind cine ce drepturi isi aroga in legatura cu acest subiect.

Toate acestea au putina relevanta pentru romanul obisnuit. El a participat, pe viu sau in fata televizorului, la momentul istoric marcat de discursul presedintelui George Bush in Piata Revolutiei. S-a bucurat, s-a emotionat, s-a asezat la masa, cu familia, si apoi a schimbat canalele, in cautarea unui film bun pentru o seara de sambata. Cu asta, basta. Amabilitatile diplomatice nu pot schimba viata nimanui, iar cetateanul obisnuit exact asta asteapta: o schimbare. Recentul Barometru de Opinie Publica al Fundatiei Soros arata ca „o mare parte a romanilor spera ca starea economica a Romaniei, dar si nivelul de trai al populatiei, se vor imbunatati”. Aceasta categorie a populatiei asteapta mai multi investitori straini in economie.

Chiar de la primele reactii legate de invitatia de aderare la NATO, un lucru a fost cat se poate de limpede: invitatia va aduce, desigur, mai multa siguranta si un oarecare confort suplimentar investitorilor, dar singura nu-i va determina sa aduca mai multi bani in Romania. Pentru investitii este nevoie de alte certitudini – legi clare, simple si stabile, mai putina birocratie, functionari publici si o administratie profesionista, rezolvarea vesnicei probleme a coruptiei. Pe scurt, lucruri care nu au nimic de-a face cu Alianta Nord-Atlantica, reforme promise de mult, dar lasate mereu la jumatate. Fara un mediu de afaceri care sa promita investitorilor profituri interesante, tara noastra se va trezi intr-o ipostaza neplacuta: va avea de suportat costurile obligatorii ale primirii in clubul democratiilor occidentale, fara a se bucura si de avantajele oferite de aceasta companie selecta.

In concluzie, o data stinse ecourile evenimentelor de saptamana trecuta, asteptarile populatiei sunt chiar mai mari decat inainte. Romania a tras biletul castigator, s-a imbatat bine, s-a culcat si, a doua zi, s-a trezit cu o durere de cap cumplita si cu probleme mai mari de rezolvat. Pana acum, Romania era o tara europeana oarecare, care trecea printr-un proces de reforma lung, dureros si fara rezultate foarte clare. Acum, invitatia de aderare la NATO si confirmarea, oarecum oficiala, a anului 2007 ca moment al intrarii in Uniunea Europeana, pun Romania in alta pozitie. Pozitie care inseamna mai multe pretentii de la o populatie plictisita de gafe repetate, de indecizie politica si de ruina provocata de amestecul intereselor personale in administratie.