Drumul de la carburant la autostradă: logistica invizibilă din spatele marilor șantiere din România

În timp ce România accelerează investițiile în infrastructură, pe șantierele care se întind uneori pe zeci de kilometri funcționează o operațiune la fel de precisă ca lucrările propriu-zise: aprovizionarea. Materialele, utilajele, oamenii și carburantul trebuie să ajungă la locul potrivit, la momentul potrivit. Pentru companiile de construcții, această logistică poate face diferența dintre un șantier care își păstrează ritmul și unul care pierde timp și bani.

Înainte ca traficul să se mute pe o nouă autostradă sau ca un pod să fie inaugurat, pe șantier se întâmplă lucruri pe care cei mai mulți nu le vedem. Utilajele lucrează de dimineață până seara, camioanele fac zeci de drumuri, materialele sunt descărcate și puse în operă, iar echipele se schimbă într-un lanț în care fiecare etapă trebuie să se sincronizeze cu următoarea. Iar una dintre întrebările la care constructorii răspund zilnic este aparent simplă: cum menții în mișcare toate utilajele de care depinde șantierul?

Un sector în creștere, cu presiune pe execuție

Sectorul construcțiilor traversează o perioadă de activitate intensă. În primele șapte luni din 2026, volumul lucrărilor a crescut cu 11,2% față de perioada similară din 2025, în serie brută, iar lucrările de construcții inginerești au avansat cu 10,6% (sursa: INS). 

În spatele acestor procente sunt șantiere, utilaje și oameni care trebuie să lucreze într-un ritm constant. La proiectele mari, contează nu doar capacitatea tehnică de a executa lucrarea, ci și cât de bine este organizată activitatea din jurul ei: un utilaj performant care stă nu produce, un echipaj care așteaptă nu avansează, iar un șantier fără resursele necesare la momentul potrivit pierde timp, ceea ce devine costisitor.

Ce se întâmplă când un excavator trebuie să se oprească?

Pentru un autoturism, alimentarea durează câteva minute. Pentru un utilaj de pe un șantier de infrastructură, situația e alta: punctul de lucru poate fi la kilometri de cea mai apropiată stație, utilajul poate fi greu de deplasat, iar într-un proiect cu zeci de echipamente fiecare alimentare trebuie planificată. Nu mai este suficient să existe carburant; el trebuie să fie disponibil acolo unde se lucrează.

„În construcții, carburantul nu este doar o resursă necesară funcționării utilajelor. Este parte din logistica proiectului. Atunci când ai zeci de utilaje care trebuie să lucreze simultan, alimentarea lor trebuie gândită astfel încât să nu întrerupă activitatea. Constructorii au nevoie de predictibilitate și de soluții care să se adapteze modului în care lucrează efectiv șantierul”, spune Lucian Haranguș, Sales Director OSCAR Downstream.

Avantajul pentru constructor e clar: utilajul rămâne acolo unde trebuie să lucreze, iar alimentarea se integrează în programul șantierului.

OSCAR Downstream răspunde acestei nevoi prin stațiile de incintă: rezervoare instalate chiar în locația clientului, puse la dispoziție în comodat pe durata contractului, cu instalare, suport tehnic și mentenanță incluse. Stațiile sunt reaprovizionate de flota proprie de autocisterne, din depozitele companiei de la nivel național, astfel încât utilajele se alimentează la punctul de lucru, nu la o stație din afara șantierului.

Opririle mici pot deveni costuri mari

Pe un proiect de anvergură, timpul este una dintre cele mai importante resurse. O întârziere rareori rămâne izolată: dacă un utilaj nu e disponibil, poate fi afectată echipa care îl folosește, apoi etapa următoare, iar când situația se repetă în mai multe puncte ale proiectului, impactul se adună.

De aceea, constructorii privesc tot mai atent ce se întâmplă în jurul activității propriu-zise. Nu doar cât costă carburantul, ci cât costă întregul proces prin care ajunge în rezervor. Cât durează alimentarea? Cât timp pierde utilajul? Cât de ușor se programează livrarea? Ce se întâmplă dacă proiectul are mai multe puncte de lucru? Sunt întrebări de management operațional mai degrabă decât de achiziție, iar aprovizionarea cu carburant începe să fie tratată ca o componentă a logisticii de șantier.

La sfârșitul lunii septembrie 2026, România înregistra o rețea de autostrăzi și drumuri expres cu o lungime totală de 1.476km, la care se adaugă un număr de 991km aflați în construcție și 321km aflați în licitare. Se lucrează intens pe mai multe autostrăzi, precum A8, A0 sau A3, mai multe loturi fiind în diferite stadii de execuție. Asemenea proiecte de amploare nu pot fi gestionate ca un șantier clasic, cu un singur punct de lucru: există tronsoane, loturi, echipe și utilaje distribuite pe suprafețe mari, iar aceeași companie poate lucra simultan în mai multe locații.

Aprovizionarea trebuie să țină pasul. În loc ca utilajele să fie deplasate pentru alimentare, soluția este ca alimentarea să fie dusă către punctele în care ele lucrează, o schimbare simplă în aparență, dar importantă pentru eficiența proiectului.

Furnizorul nu mai este doar furnizor

Evoluția schimbă și relația dintre constructori și furnizorii de carburant.

„Ceea ce vedem în piață este o preocupare tot mai mare pentru eficiența întregului proces, nu doar pentru prețul unui produs. Un constructor își planifică utilajele, oamenii, materialele și termenele. Carburantul trebuie să fie parte din aceeași planificare. Rolul nostru este să facem aprovizionarea cât mai simplă și predictibilă, astfel încât clientul să se poată concentra pe proiectul pe care îl construiește”, explică Lucian Haranguș, Sales Director OSCAR Downstream.

În această logică, furnizorul devine parte din lanțul operațional. Contează infrastructura de depozitare, capacitatea de transport, acoperirea geografică și flexibilitatea livrărilor, dar și capacitatea de a înțelege ritmul de lucru al clientului și de a adapta aprovizionarea la el. Pentru constructor, beneficiul nu este doar accesul la carburant, ci predictibilitatea: certitudinea că resursa de care depinde funcționarea utilajelor va fi disponibilă când e nevoie de ea.

Partea de construcții pe care nu o vedem

Când trecem pe lângă un șantier de autostradă, vedem utilajele grele, podurile în construcție, drumurile care prind formă. Nu vedem planificarea aprovizionării, traseele camioanelor, oamenii care urmăresc consumurile sau rezervorul care trebuie umplut înainte ca utilajul să înceapă următoarea tură.

Aceasta este logistica invizibilă a construcțiilor. Nu ajunge în fotografiile de la inaugurare și rareori apare în discursurile despre infrastructură, dar e acolo în fiecare zi și ține utilajele în lucru.

Drumul începe înainte de primul kilometru

România va continua să investească în infrastructură, iar dimensiunea proiectelor va pune tot mai multă presiune pe eficiența operațională a constructorilor. Materialele trebuie să ajungă la timp, utilajele să fie disponibile, echipele coordonate, iar carburantul să fie acolo când motoarele pornesc.

Pentru că un kilometru de autostradă înseamnă mii de ore de funcționare ale utilajelor, sute de oameni implicați și o logistică ce trebuie să meargă zilnic. Iar drumul către o autostradă nu începe când primul utilaj intră în teren, ci mult mai devreme, cu toate resursele care trebuie să ajungă acolo. Inclusiv carburantul.