Augustin Lucici avea 64 de ani şi era membru titular al Uniunii Artiştilor Plastici şi absolvent al Institutului de Arte Plastice ”Nicolae Grigorescu”, Facultatea de Arte Decorative. A participat de-a lungul carierei la peste 40 de expoziţii în România, Italia şi Luxemburg.

În dimineața zilei de miercuri, 2 decembrie, a murit fulgerător Augustin Lucici, unul dintre cei mai respectați pictori români contemporani și șeful Galeriei de Artă „Rudolf Schweitzer – Cumpăna” din Pitești.

”Drum lin spre lumină, iubitul meu soţ şi părinte…”, a fost mesajul postat pe Facebook la primele ore ale dimineţii de către soţia artistului, designerul Stela Lucic.

O ultimă postare premonitorie

”Aş vrea să nu scriu asta… Un mare artist a murit. Augustin Lucici nu va mai dărui frumuseţe! Bunul Dumnezeu să-l odihnească în pace! Condoleanţe familei!”, a scris și actriţa Luminiţa Borta.

Augustin Lucici terminase ultimul tablou, intitulat ”Mănunchi”, în 13 noiembrie. Ultima postare a acestui mare artist a fost una parcă premonitorie, pe 20 noiembrie, un link la melodia „Only God Knows Why” a lui Kid Rock, scrie adevărul.ro.

Augustin Lucici avea 64 de ani şi era membru titular al Uniunii Artiştilor Plastici şi absolvent al Institutului de Arte Plastice ”Nicolae Grigorescu”, Facultatea de Arte Decorative, pe care o terminase în 1983.

”Un artist fără pereche”

Augustin Lucici a început să picteze la vârsta de 5 ani, fiind îndrumat către această artă de mama lui. Pe parcursul studiilor, a beneficiat de îndrumarea unor mari profesori precum Aurel Calotă, Gheorghe Pantelie, Costel Badea, Lucia Ioan.

În 1991 şi 1992 a luat premiul I la Salonul naţional de artă 22. În 1995 a beneficiat de o bursă de studii la Academia di Romania din Roma.

A participat de-a lungul carierei la peste 40 de expoziţii în România, Italia şi Luxemburg. Multe dintre lucrările sale se regăsesc în colecţii private din Anglia, Belgia, Canada, Franţa, Germania, Israel, Italia şi Olanda.

”Un artist fără pereche. A parcurs copios etapele învăţării, venind de fiecare dată cu un spor în opera lui. A avut experienţe în toate planurile (artă, existenţă). A suferit, a iubit, a ştiut să asculte multă vreme şi a scris adevărat când a început să o facă. A învăţat să circule bine pe canalele istoriei artei. Sufletul lui a rămas vrăjit în epoca marilor măiestrii”, l-a caracterizat, într-o broşură, regretatul profesor Gheorge Pantelie.