În ultima perioadă, toată lumea vorbeşte despre piaţa instrumentelor derivate. De la investitorii mici, intraţi de foarte puţină vreme în ringul bursier, şi până la persoane cu experienţă de peste zece ani în lumea bursei, aflate acum în poziţia de conducători ai unor importante şi puternice instituţii financiare, cu toţii acordă o importanţă deosebită analizei şi discutării evoluţiilor pieţei de instrumente derivate şi încearcă, pe cât posibil, să profite de oportunităţile pe care aceasta le oferă.
Din păcate însă, în majoritatea cazurilor, aceste discuţii se referă exclusiv la tranzacţionarea de contracte futures, toată lumea trecând cu vederea faptul că la Sibiu se tranzacţionează şi opţiuni. Desigur, există multiple motivaţii obiective pentru care acest lucru se întâmplă: opţiunile sunt un instrument financiar mai complex şi, ca atare, mai greu de înţeles de către investitorii neexperimentaţi, lichiditatea acestei pieţe este extrem de redusă etc. Se creează aici un cerc vicios: investitorii nu ajung să cunoască mecanismele tranzacţiilor cu opţiuni tocmai pentru că nu se vorbeşte mai mult despre ele, iar lipsa de lichiditate este o consecinţă directă a faptului că investitorii nu se arată interesaţi şi nu „creeeză piaţă“ pe acest segment. Pe undeva, situaţia este similară pieţei obligaţiunilor de la BVB (o altă Cenuşăreasă a bursei româneşti), numai că aici, din fericire, lucrurile s-au îmbunătăţit foarte mult în ultimii doi ani.
Cumpărătorul de opţiuni păstrează şansa la un câştig important fără să se expună însă la un risc la fel de mare cum ar face-o dacă ar tranzacţiona contracte futures.
Opţiunile prezintă avantajul enorm că dau posibilitatea tranzacţionării în marjă (cu toate avantajele pe care acest mecanism le are şi pe care majoritatea investitorilor pe piaţa futures le cunosc deja) cu un risc limitat. Aşadar, cumpărătorul de opţiuni păstrează şansa la un câştig important (dacă a intuit corect direcţia de ansamblu a pieţei) fără să se expună însă la un risc la fel de mare cum ar face-o dacă ar tranzacţiona contracte futures.
Indiferent ce se întâmplă între momentul cumpărării opţiunii şi momentul scadenţei, pierderea sa nu va fi mai mare decât prima plătită la cumpărarea opţiunii, în timp ce, dacă a intuit corect trendul pieţei pe această perioadă, câştigul său poate fi foarte consistent. Mai mult decât atât, în ultima vreme, brokerii care acţionează pe piaţa de la Sibiu nu mai solicită cumpărătorilor de obligaţiuni imobilizarea unei marje (aşa cum o făceau până acum) şi, ca atare, capitalul necesar pentru un astfel de plasament se limitează la marja plătită în momentul cumpărării.
Pentru necunoscătorii care citesc aceste rânduri, trebuie în mod obligatoriu precizat că strategia inversă, adică vânzarea de opţiuni neacoperită de deţinerea activului de bază comportă riscuri foarte mari, comparabile cu cele aferente tranzacţionării de contracte futures.
