Filmul tânărului regizor spaniol Alejandro Amenábar, originalul după care s-a făcut mult mai celebrul „Vanilla Sky”, este o demonstraţie de talent regizoral în care Penélope Cruz face dovada talentului său.

Povestea lui Alejandro Amenábar (36 de ani) seamănă destul de mult cu aceea a altor congeneri ai săi asiatici, europeni sau latino-americani, precum brazilianul Fernando Meirelles, autorul formidabilului „Cidade de Deus” („Oraşul Domnului”), mexicanii Alfonso Cuarón („Y tu mamá también”, „Şi mama ta la fel!”) şi Alejandro Gonzáles Iñárritu („21 de grame”, „Babel”), sau germanul Tom Tykwer („Lola rennt”, „Aleargă, Lola, aleargă”): mai întâi filme de tinereţe extraordinare, urmate apoi de oferte din partea studiourilor hollywoodiene. Ceea ce face cu atât mai spectaculos cazul lui Amenábar este faptul că i-a dat ocazia unui star în devenire – Penélope Cruz – să arate ce poate, lansând-o pe traiectoria celebrităţii.

Dacă aţi văzut cumva „Vanilla Sky”, filmul din 2001 al americanului Cameron Crowe, atnci ştiţi deja povestea din „Abre los ojos”, filmul care l-a transformat pe Amenábar într-una dintre marile speranţe ale cinematografiei – speranţă confirmată definitiv între timp, odată cu „Mar adentro” („Marea dinlăuntru”). Ca intrigă, „Vanilla Sky” este un remake fidel al originalului spaniol – inclusiv cu Penélope Cruz în acelaşi rol, vorbit însă în engleză. Doar că i se poate aplica în mod exact observaţia acidă a unui critic despre „A.I.”, un proiect al lui Stanley Kubrick pe care, în cele din urmă, l-a făcut Steven Spielberg; nu-mi aduc aminte în întregime citatul, dar criticul spunea, în mare, că „scos din ghearele lui Kubrick şi depus în mâinile moi ale lui Spielberg”, „A.I.” e un mare fâs – ca şi „Vanilla Sky” prin comparaţie cu „Deschide ochii”. Să vă reamintesc că regizorul montării americane, Cameron Crowe, e una şi aceeaşi persoană care a făcut insipidul „Jerry Maguire”, probabil cel mai enervant, inutil şi stupid film premiat vreodată cu un Oscar?

„Deschide ochii” a făcut valuri în 1998, când a impresionat deopotrivă publicul şi criticii la Festivalul de film independent de la Sundance, un loc în care aproape în fiecare an se descoperă noi talente. Prin temele sale majore, filmul aparţine unei serii de pelicule care au în centru viziunea plină de anxietate a unui viitor în care graniţa dintre ficţiune, imaginaţie şi realitate începe să se estompeze până la indistincţie. Filme asemănătoare ca tematică au mai făcut, de pildă, Alex Proyas („Dark City”) şi Peter Weir („The Truman Show”), ambele lansate în anul imediat următor producţiei lui Amenábar, în 1998. La fel, alte filme care au urmat au fost „Being John Malkovich” (1999), al lui Spike Jonze sau „Eternal Sunshine of the Spotless Mind” (2004), de Michel Gondry.

Povestea din „Deschide ochii” e (relativ) simplă: César (Eduardo Noriega, mult mai bun decât Tom Cruise, care a jucat acelaşi rol în „Vanilla Sky”), un tânăr bogat şi plin de sine, care şi-a făcut un fel de filozofie de viaţă din a nu se culca de două ori cu aceeaşi femeie, o întâlneşte pe Sofia (Penélope Cruz), prietena celui mai bun amic al său, Pelayo (Fele Martínez). Vrăjit de Sofia, César încearcă să o cucerească, aparent fără ca flirtul să fie respins. Dar între timp, Nuria, una dintre fostele sale iubite, cuprinsă de gelozie, încearcă să se răzbune; în timp ce se află la volanul maşinii alături de César, Nuria provoacă deliberat un accident în care îşi pierde viaţa, iar fostul ei iubit rămâne desfigurat.

Cu toate că este de acum obligat să poarte o mască, reîntâlnirea lui César cu Sofia pare să reaprindă flacăra; doctorii îi dau speranţe că o operaţie chirurgicală i-ar putea reda un chip omenesc şi toate par să meargă mai bine. Însă, ciudat, César începe să sufere accese inexplicabile de furie cumplită. Lucrurile nu sunt chiar ceea ce par…

„Deschide ochii” e unul dintre acele filme care au calitatea de a sugera mai mult decât exprimă explicit, căci opune, în oglindă, teme majore: realitate versus ficţiune (sau imaginar); amintire versus invenţie; nebunie versus normalitate; frumuseţe versus urâţenie; vis versus coşmar. La sfârşit, când în sfârşit graniţa dintre vis şi real redevine din nou clară, veţi avea mai multe întrebări decât răspunsuri.

Info:

Titlu: Abre los ojos (Deschide ochii)
Regia: Alejandro Amenábar
Scenariul: Alejandro Amenábar, Mateo Gil
Roluri principale: Eduardo Noriega (César), Penélope Cruz (Sofia), Fele Martínez (Pelayo)
Producător: Canal+ España, Las Producciones del Escorpión, Les Films Alain Sarde, Lucky Red, Sociedad General de Televisión
Durata: 117 min.
Premiera oficială: 19 decembrie 1997

Preferata lui Almodóvar


Vedeta din „Abre los ojos”, Penélope Cruz îşi datorează spectaculoasa carieră cinematografică unei întâlniri providenţiale, cu regizorul spaniol Pedro Almodóvar. Înainte de a ajunge în lumea filmului, Cruz voia să devină balerină; a şi studiat, de altfel, baletul clasic timp de nouă ani, la prestigiosul Conservator Naţional al Spaniei. A început să apară în producţii de televiziune şi în videoclipuri muzicale la vârsta de 15 ani. Primul ei film important a fost „Belle époque” (1992), în regia lui Fernando Trueba. Apoi, cinci ani mai târziu, a jucat în două filme care aveau să o propulseze către celebritate: „Carne trémula” („Sânge fierbinte”), de Pedro Almodóvar, şi „Abre los ojos”. Doi ani mai târziu, uriaşul succes internaţional obţinut cu următorul film al lui Almodóvar, „Totul despre mama mea”, a făcut din ea un star în toată puterea cuvântului.

Salariu de 1,5 – 2,5 milioane de dolari

La Hollywood, Cruz se bucură deja de un statut rezervat starurilor. Onorariul ei e cam la acelaşi nivel cu acela al altor vedete latino, ca Salma Hayek – undeva între 1,5 şi 2,5 milioane de dolari pe film. Motivul pentru care Cruz, în ciuda unui talent actoricesc mult peste nivelul altor actriţe – inclusiv Hayek – nu se bucură de influenţa pe care ar merita-o este faptul că preferă să joace în paralel şi în filme în Spania natală, cu regizori precum Alejandro Amenábar sau Pedro Almodóvar. De altfel, a declarat că interpretarea Victoriei Abril din filmul lui Almodóvar „Átame!” („Leagă-mă strâns”) a convins-o să devină actriţă de cinema.

Un regizor-scenarist-compozitor amator


„Deschide ochii” a fost filmul care l-a transformat şi pe Alejandro Amenábar într-o celebritate a cinematografiei. Născut în Chile şi emigrat în Spania împreună cu mama sa (născută acolo) după lovitura de stat a generalului Augusto Pinochet, regizorul a abandonat studiile de cinema pentru… a face pur şi simplu filme. Este unul dintre cei mai buni tineri regizori din lume, cu trei filme extrem de bine primite la activ: „Deschide ochii”, „The Others” şi „Mar adentro”. Până acum, şi-a scris singur scenariile şi, de asemenea, a compus coloana sonoră – fără să fi avut studii muzicale, a învăţat să compună cu ajutorul unui calculator!

BOX-OFFICE

Filmul lui Amenábar e un excelent exemplu de reuşită în ciuda tuturor sorţilor: realizat de un regizor practic autodidact, fără studii de cinema finalizate, care pe deasupra mai scrisese singur scenariul şi compusese muzica, turnat în spaniolă, cu un buget relativ modest (ceva mai puţin de trei milioane de dolari), fără nici un premiu notabil şi fără vreun nume cunoscut pe afiş, „Deschide ochii” a luat prin surprindere pe toată lumea. Publicul a avut o reacţie entuziastă: în Spania, încasările au fost de aproape nouă milioane de dolari, în timp ce în Statele Unite (o piaţă extrem de puţin favorabilă producţiilor străine, cu atât mai mult filmelor vorbite în altă limbă decât engleza) nu a obţinut decât 370.000 de dolari. Criticii au fost însă încântaţi – iar Hollywoodul a fost suficient de perspicace încât să îi acorde atenţie: remake-ul american din 2001, „Vanilla Sky”, a depăşit 200 de milioane de dolari din încasări.

Cel mai important lucru pe care l-am învăţat în businessul ăsta a fost cum să spun nu. Am spus nu mai multor tentaţii şi mă bucur că am făcut-o. Penélope Cruz