Demnitari prea normali

Desigur, se adauga pamantul si padurile retrocedate in baza unui drept de proprietate al familiei si casele mostenite de la cine stie ce ruda indepartata. Aici, declaratiile sunt putin credibile, dar la ce ne-am fi asteptat? Au aparut intrebari retorice, de genul: cum este posibil ca un demnitar, din salariu, sa-si construiasca vile de cateva miliarde? Aceasta intrebare reprezinta orientarea mult prea populista a mass-media romane, dar si a marii majoritati a populatiei. In definitiv, au trecut

Desigur, se adauga pamantul si padurile retrocedate in baza unui drept de proprietate al familiei si casele mostenite de la cine stie ce ruda indepartata. Aici, declaratiile sunt putin credibile, dar la ce ne-am fi asteptat? Au aparut intrebari retorice, de genul: cum este posibil ca un demnitar, din salariu, sa-si construiasca vile de cateva miliarde? Aceasta intrebare reprezinta orientarea mult prea populista a mass-media romane, dar si a marii majoritati a populatiei. In definitiv, au trecut 13 ani de la revolutie, iar cei care au acum functii in administratie vin de undeva. Multi dintre ei dintr-o functie in sectorul privat, intr-o organizatie internationala sau din postura de proprietar de afacere, calitate in care au castigat sume considerabile. Ce am fi vrut? Sa avem in Parlament un proprietar de afacere falimentara, care sa nu fie in stare sa deosebeasca cifra de afaceri de profit? Altii au detinut ani la rand pozitii in consilii de administratie, care le aduceau mii sau zeci de mii de dolari pe an. Marea majoritate nu vor avea nici o problema in a-si justifica masinile si casele asternute pe hartie.

Oricine va avea curiozitatea sa studieze in amanunt declaratiile care au invadat saptamana trecuta Internetul va avea sentimentul straniu ca averea demnitarilor este absolut normala. Unii, ipocriti desavarsiti, au declarat ca nu au nici macar un amarat de apartament, nici teren, nici conturi, ca nu au chiar nimic. Acestia sunt cei care au dus sloganul „sarac, dar cinstit” la limitele absurdului, cu convingerea ca daca nu au absolut nimic inseamna ca au fost cinstiti. Nu, inseamna ca au fost ori prosti, caz in care n-au ce cauta intr-o pozitie de raspundere, ori sunt teribil de mincinosi si trebuie eliminati din sistem. Restul, marea majoritate, sunt, repet, oameni normali, care poseda lucruri normale: o masina, o casa, o casa de vacanta, un teren, un cont in banca. Oriunde in lume, acesti demnitari ar fi considerati chiar saraci.

Adevarata problema cu aceste declaratii este tocmai ca sunt mult prea normale. Oamenii care le-au semnat fac parte din clasa medie sau sunt chiar cam saracuti si, probabil, acesta este si rostul intregului spectacol: sa arate ca demnitarii sunt oameni normali, ca oricare dintre cetatenii Romaniei. Poti ataca averea unei persoane care face parte din clasa medie? Ar fi un atac la adresa unei intregi clase sociale care se naste in Romania.

Felul ambiguu in care au fost concepute formularele, avalansa de declaratii publicate pentru peste 1.500 de oameni, la interval de doua zile, continutul normal al tuturor acestor documente, toate elementele conduc catre aceeasi concluzie: „noi, cei care ne aflam in pozitii de demnitate publica, noi cei care va cheltuim banii, suntem la fel de normali ca si voi. Avem aceleasi averi si aceleasi probleme”. Aceasta declaratie nescrisa ce se desprinde din hartiile respective ii reintegreaza pe demnitari in marea masa a romanilor si le readuce legitimitatea pierduta. Dintr-o problema grava pentru partidul de guvernamant, declararea averilor s-a transformat intr-un avantaj. Transparenta si normalitatea au triumfat. Toate comentariile presei s-au rezumat la a numara masinile si barcile, hectarele de teren si casele, fara a putea demonstra ceva cu aceasta. Dimpotriva, ar putea parea chiar, ce ironie, ca presa cauta cu lumanarea nodul in papura.