Costurile cu forţa de muncă din Bucureşti sunt cu circa 20% mai scăzute decât cele din Varşovia şi Bratislava şi cu 15% sub cele din Praga, ceea ce face din România una dintre cele mai bune destinaţii de investiţii, arată o analiză realizată recent de compania de consultanţă în management Hay Group România. Astfel de statistici sunt prezentate frecvent investitorilor care vor să se extindă în regiune, însă lipsa personalului calificat frânează atragerea lor.

„Forţa de muncă ieftină nu înseamnă nimic. Ai nevoie de oameni calificaţi. Să califici forţa de muncă ieftină te costă atât de mult, încât nu ştii dacă merită. Există un mare deficit de profesionişti în România, nu doar în construcţii“, spune Constantin Hariton, directorul general al Saint-Gobain Construction Products România şi delegat general adjunct al grupului francez pe piaţa locală.

Problema s-a acutizat în ultimii şase ani. Numai sectorul construcţiilor a pierdut în această perioadă circa 10.000 de muncitori în favoarea statelor vest-europene. Datele Asociaţiei Române a Antreprenorilor din Construcţii arată că, astăzi, mai lucrează în România aproximativ 35.000 de muncitori în construcţii. În plus, cei care au avut experienţe de muncă în stră­inătate, într-un sistem bine reglementat şi bazat pe responsabilitatea personală, se readaptează speci­ficului local când se întorc în ţară, menţionează Hariton.

„În construcţii, imen­sa majoritate a oamenilor sunt necalificaţi. Învaţă după ureche unii de la alţii. Puţine companii au făcut demersul de a-şi pregăti personalul, asta şi pentru că se lucrează cu mulţi subcontractori. În plus, statul este complet absent din această schemă“, subliniază reprezentantul Saint-Gobain.

Extindere precaută

Acestui context i se adaugă şi picajul în care a intrat piaţa materialelor de construcţii, care a pierdut aproape 40% din valoare în şase ani, ambele situaţii creând o atmosferă de reticenţă în dezvoltarea unor noi fabrici.

„O investiţie nouă, care presupune zeci de milioane de euro, are nevoie de o piaţă care să o menţină în viaţă şi suntem departe de acel moment. Numai piaţa de gips-carton a scăzut de la 65 mil. euro la 38 mil. euro“, adaugă Hariton.

Anul trecut, construcţiile au contribuit cu 6,3% la formarea Produsului Intern Brut al ţării, iar prognozele pentru acest an indică spre o pondere de 6,4%. O simplă mişcare a domeniului economic este insuficientă pentru a acoperi costurile unei noi investiţii şi a aduce profitabilitate companiei, este de părere şeful Saint-Gobain. În ultimii patru ani, grupul francez a investit 44 mil. euro în România, 75% din această sumă fiind direcţionată către Saint-Gobain Glass şi Rigips. Fabrica de mortare şi adezivi din Stoieşti, judeţul Suceava, a fost singura construită în această perioadă şi face parte dintr-un plan creionat înainte de criză. Noua facilitate de producţie a necesitat 6 mil. euro, astfel că o mare parte din bugetul de investiţii al companiei a fost dirijat către modernizarea unităţilor deja funcţionale.

Până la sfârşitul anului, Saint-Gobain va finaliza o nouă investiţie de 1,6 mil. euro în extinderea şi modernizarea liniei de producţie de ipsos de la Turda. Peste patru ani, compania intenţionează să deschidă şi o nouă carieră de gips în Moldoveneşti, judeţul Cluj, o investiţie de 7-8 mil. euro care se va realiza pe un teren de circa 80 de hectare achiziţionat înainte de criză. Francezii mai deţin o serie de terenuri pe care pot construi noi facilităţi de producţie. Fabrica de sticlă de la Călăraşi este construită pe un teren de circa 100 de hectare, din care o mare parte este neocupat, fabrica de gips-carton de la Turda dispune şi ea de patru hectare pentru extindere, la fel şi cea de mortare din Brăneşti (Ilfov). Producătorul deţine teren la Turda şi pentru o a doua fabrică de benzi abrazive, după cea din Vetiş (Satu Mare), însă construcţia acesteia depinde de creşterea pieţei.

Până acum, francezii au investit un total de 320-330 mil. euro în cele 12 unităţi de producţie, grupate pe opt platforme industriale din Braşov, Brăneşti, Călăraşi, Ploieşti, Satu-Mare, Tulcea, Turda şi Suceava.

Decizia de a construi o nouă fabrică este influenţată atât de factori interni, cât şi de pieţele globale, iar Hariton speră ca în decursul a cinci ani lucrurile să intre pe un făgaş pozitiv pentru a reîncepe expansiunea. „Când te extinzi îţi asumi riscuri enorme. Brazilia a avut creşteri fulminante şi acum este într-un haos politic şi economic. America este o piaţă enormă, dar acolo fluctuaţiile pieţei mătură dintr-o dată cifra de afaceri şi profiturile companiilor. La fel China. Câteva turbulenţe pe piaţa de capital afectează pe toată lumea. Deocamdată, lucrurile au evoluat favorabil pentru România, pentru că exporturile în Uniunea Europeană au tot crescut“, explică directorul Saint-Gobain. Deocamdată el aşteaptă pentru acest an şi pentru 2016 o creştere de o cifră a afacerilor locale ale grupului, de la nivelul de 163 mil. euro raportat în 2014, dar păstrează un „ochi deschis“ pentru oportunităţile de extindere fie prin construcţia de fabrici, fie prin achiziţia altor producători.

Speranţe de revenire

La fel ca toţi producătorii de materiale de construcţii şi Hariton îşi pune speranţa în creşterea segmentului de birouri al pieţei imobiliare. Numai în Bucureşti sunt în construcţie 14 clădiri de birouri de dimensiuni medii şi mari care trebuie livrate până la sfârşitul lui 2016. De exemplu, doar faţadele clădirilor de birouri din Bucureşti au înghiţit până acum 1,1 mil. mp de sticlă, conform datelor Saint-Gobain, însă explozia acestui sector antrenează o serie de alte industrii. „Sunt mulţi furnizori care alimentează aceste clădiri cu produse şi există speranţa ca toate aceste companii să-şi reia demersurile de investiţii pentru mărirea capacităţilor de producţie, ceea ce în plan social înseamnă posibilitatea de a angaja oameni şi de a plăti salarii onorabile. Astfel, consumul va avea şanse să crească şi roata economică începe să se învârtă“, spune Constantin Hariton.

Însă, până la punerea în mişcare a acestui mecanism mai avem de aşteptat. Companiile din construcţii prezintă, în continuare, cel mai ridicat risc de credit, 24% din totalul împrumuturilor acordate acestui sector intrând în categoria neperformante. Evoluţia pozitivă a pieţei imobiliare nu este suficientă pentru a atenua această realitate. „Asistăm la o creştere de peste 60% a instrumentelor de plată nevalidate de bănci, iar valorile medii depăşesc 120.000 de euro. Sunt rezultate care arată clar că sistemul este şubred. Este greu de crezut că doar o dinamizare a investiţiilor poate rezolva problema. Ea trebuie legată cu sistemele de creditare, cu sistemele de analiză a planurilor de afaceri care duc la acordarea creditelor şi cu un rol al statului în partea de reglementare, care întârzie să apară“, adaugă Constantin Hariton.

Întregul sector se confruntă cu o lipsă acută de lichidităţi. Potrivit acestuia, mulţi antreprenori au nevoie de capital pentru achitarea, în avans, a lucrărilor pe care le execută şi apelează la bănci pentru asta, rostogolindu-şi datoriile. Dacă la predarea lucrării, beneficiarii întârzie plata, companiile intră în insolvenţă sau faliment. Hariton spune că statul a contribuit semnificativ la deteriorarea acestei situaţii, prin neplata datoriilor pe termen lung.

MINI INTERVIU

Hariton, Saint-Gobain: Reducerea unanimă a TVA întreţine specula imobiliară

Capital: Cererea de locuinţe a crescut semnficativ în prima jumătate a anului dacă ne uităm numai la volumul cu 40% mai mare al creditelor Prima Casă. Ne putem aştepta la un nou „boom“ rezidenţial?

Constantin Hariton: La un „boom“ rezidenţial nu, dar la o creştere a interesului pentru acest sector, da. Prima Casă singură nu poate dinamiza piaţa. Programul ajută, dar e nevoie şi de facilităţi fiscale. Nu e important numai să construim, ci trebuie să învăţăm să construim în nişte parametrii de performanţă specifici secolului 21. Ar trebui acordate reduceri condiţionate de TVA. Adică primeşti o reducere de 5% dacă ridici o locuinţă, de 7% dacă faci o protecţie energetică la un stadiu primar, 9% la un stadiu optim şi 12% dacă foloseşti cele mai performante mijloace. Astfel, statul ar avea enorm de câştigat şi dintr-o dată ai ajunge la zi cu restul lumii. Dacă oferi reduceri pentru toată lumea nu faci decât să întreţii ideea speculativă, în care investitorii vin şi bagă bani într-o construcţie care este tot de secol 20.

Capital: Credeţi că ar fi nevoie de o aplicare diferenţiată a TVA în construcţii?

C.H.: Da. Sau să se meargă pe partea de avantaj la impozitare. Dacă faci un anumit tip de investiţie primeşti o anumită reducere la impozit. Cu cât investiţia e mai performantă energetic, cu atât câştigi ceva în plus. Bineînţeles că pentru a face asta e nevoie de actualizarea standardelor în construcţii, care şi ele sunt cu nişte paşi în urmă faţă de normele UE.

Capital: Este sustenabilă creşterea înregistrată în ultimul an de piaţa imobiliară?

C.H.: Ar trebui să fie. Acum suntem foarte mult cu ochii pe aceste clădiri mari de birouri, care sunt interesante arhitectural, schimbă imaginea în oraş, sunt locul în care materialele speciale îşi găsesc mai uşor câmpul de aplicare, dar trebuie să ne gândim în acelaşi timp că aproape 50% din România este în Evul Mediu. Vorbim de ruralul românesc, care este absolut zero la nivelul sistemelor edilitare: apă, canalizare, energie electrică. Acesta este un câmp uriaş pentru domeniul construcţiilor. Este un şantier enorm care s-ar putea deschide. Dar pentru asta, cineva, undeva, acolo sus, ar trebui să se preocupe. Calitatea construcţiilor din mediul rural este foarte slabă, iar ce s-a construit mult, prost şi urât în ultimii 20 de ani ar trebui reconsiderat.

Capital: Cum s-ar putea implementa un astfel de plan?

C.H.: Poţi obliga primăriile să aibă planuri de dezvoltare a localităţilor cu obiective precise: eficienţa energetică, rezistenţa, modul de amplasare. Continuăm la fiecare inundaţie să vedem cum se năruie sate întregi şi ne văităm de ceea ce se întâmplă, dar nu există niciun demers coerent de mutare a acelor zone de locuinţe. S-au făcut demersuri de „urbanizare“ a satelor în anii `30, când România reprezenta ceva în Europa, dar au fost abandonate.

Capital: Vor putea scăpa construcţiile de dependenţa de stat?

C.H.: În zona construcţiilor de inginerie civilă sunt de investit sume colosale şi din cauza incapacităţii politicienilor şi a administraţiei româneşti pierdem sume imense de bani. Astăzi suntem cvasi paralizaţi în România. Nu există o mobilitate a forţei de muncă. Suntem rămaşi cu un secol în urmă. Nu există o reţea de drumuri care să permită nu doar transferul de mărfuri şi maşini dintr-o parte în alta, ci şi al forţei de muncă. Existenţa ei ar ajuta la echilibrarea zonelor geografice ale ţării. Nu doar drumurile intră la capitolul infrastructură. În 40% din ţară oamenii încă se duc în fundul curţii la privată.


Te-ar putea interesa și: