Decenţa – bunul-simţ – este o calitate de bază, istorică, a românilor. Sau cel puţin aşa îmi face plăcere să cred. Din păcate, o întâlneşti din ce în ce mai rar în marile oraşe din România, parcă retrăgându-se, speriată şi ea de trafic şi poluare, în zonele rurale. Tocmai această trăsătură ne-ar putea ajuta în situaţia economică actuală.

În ultimii ani, România a avut ca principal motor de dezvoltare piaţa imobiliară şi construcţiile. Investiţiile substanţiale din acest domeniu ne-au adus venituri, direct sau indirect. Dintre romånii din pătura socială de mijloc şi din cea înaltă, cel puţin 50% au investit în domeniul imobiliar. Romånul a simţit că „merge“, că se obţine profit mare într-o perioadă scurtă de timp. Preţurile de pe piaţa imobiliară creşteau ca Făt-Frumos, investiţiile veneau către Romånia, banii obţinuţi erau reinvestiţi în acelaşi domeniu, totul se învårtea într-un aparent perpetuum mobile. Dar situaţia actuală ne opreşte jucăria, motorul se gripează şi ajungem la momentul cånd reevaluăm totul.

Aici intervine şi prietena noastră din copilărie, cea despre care ne spunea mama în cei şapte ani de acasă, decenţa. Acel bun simţ al omului de la ţară care preferă să tacă în loc să vorbească aiurea, care împarte, cu prietenii şi în special cu oaspeţii, tot ce are mai bun, care îţi vinde mai ieftin ceva în piaţă pentru că pari om bun…

Aceasta este strategia care ar trebui adoptată acum în Romånia, în orice domeniu, dar în special în imobiliare şi construcţii. Lichidităţile sunt mult mai reduse, condiţiile de finanţare sunt mult mai dure. Fie că te numeşti Ionescu şi deţii un teren bun pentru o dezvoltare imobiliară, fie că te numeşti Popescu şi eşti proprietarul unei firme de construcţii fie că eşti producător ori comerciant de materiale de construcţii, un profit decent, de aproximativ 20%, este unul foarte bun în acest moment, chiar dacă ţinta iniţială era spre 100%. Preţurile terenurilor şi imobilelor (rezidenţiale, clădiri de birouri, hoteluri) crescuseră mult în afara decenţei şi chiar şi unii dezvoltatori, cei de mai mică anvergură, marşaseră la acest algoritm de profit de 100%, pentru că se putea. Esenţialul este ca acum noi, romånii, să revenim cu picioarele pe pămånt şi să ne ajutăm singuri să ieşim din această situaţie. Cum? Cu decenţă, doamnelor şi domnilor! Renunţånd la îmbogăţirea peste noapte şi adoptånd „normele“ comerciale din orice piaţă matură, unde un profit constant de 20%-30% este unul excelent. Dacă înţelegem acest lucru, avem o şansă bună să recuperăm din mers, să stimulăm continuarea investiţiilor în Romånia şi să producem lichidităţile necesare. Nu ne vom mai cumpăra „Q5 sau X7“ cu banii jos, dar orice bancă va dori să facă business cu noi. Şi poate acest exerciţiu de decenţă ne va aduce aminte de cei şapte ani de acasă, de ospitalitate şi de… curtoazia de a nu bloca intersecţia.

Vlad Dumitrescu este Market Officer (country manager) pentru Romånia al ProLogis