Stuart Crainer şi Des Dearlove sunt doi analişti şi consultanţi care s-au încumetat
să realizeze un clasament foarte îndrăzneţ: al celor mai mari gânditori din lume. Cei doi dezvăluie pentru Capital secretele unui „guru“ în management.
Lumea în care trăieşte un management guru modern este ispititoare, consideră Stuart Crainer şi Des Dearlove. „Gânditorii de top sunt starurile rock ale lumii de afaceri. Urmăriţi şi lăudaţi la fiecare mişcare pe care o fac, au discipoli devotaţi care se agaţă de fiecare cuvânt al lor“, spun cei doi. Mai mult, studenţii la MBA se înghesuie la picioarele lor, corporaţiile şi directorii de ziare îi bombardează cu bancnote în dolari precum confetti la o nuntă.
Ca în toate celelalte domenii, există şi „guru închipuiţi“. „Sub stele, se află o nebuloasă de mini-guru, care concurează pentru a obţine atenţie. Consultanţi, academicieni ai şcolilor de afaceri, directori de companii şi jurnalişti ocazionali de business aşteaptă, în balans, clipa cea mare în care vor da lovitura. Ei se numesc «guritos» sau pui de guru“, explică analiştii. O parte dintre aceşti „guritos“ va ajunge într-o bună zi în prima ligă. Mulţi, însă, nu vor atinge niciodată celebritatea pe care o caută, dar îşi vor construi cariere secundare cu un succes moderat, ca speakeri şi învăţaţi, mai degrabă pe plan naţional decât mondial. „Problema este că lumea de business guru autentici e condusă în mare parte de personalitate mai degrabă decât doar de idei“, consideră creatorii topului Thinkers50.
Prezenţa scenică, ingredient-cheie
Primul lucru de care este nevoie pentru a deveni un guru în management este o idee bună la început, dar acest lucru nu este suficient. Starurile autentice au prezenţă scenică şi un anume rafinament cultivat. Şi au şi un exemplu: „Oricine l-a văzut pe Tom Peters făcându-şi numărul în conferinţe va admite că omul are talent. Peters este un interpret înnăscut“.
Chiar şi academicienii care au ajuns pe culmile ameţitoare ale „regatului-guru“ – cei ca Gary Hamel şi Peter Senge – împărtăşesc acest talent de a întreţine audienţa şi de a informa în acelaşi timp. Ei entuziasmează publicul cu ideile lor. Un guru ţinteşte către impactul maxim. Ceea ce el ori ea are „de vândut“ audienţei sunt vorbe de duh şi statistici răsunătoare. Amuzamentul şi instruirea se contopesc în ceva ce se apropie de o formă de artă. Cei care sunt cu adevărat buni reuşesc să facă toate acestea aparent fără efort, însă iscusinţa şi deprinderile unui guru sunt extreme de diverse.
Ce-ţi trebuie ca să devii un guru? „Greu de spus. Sincronizarea e importantă, să fii în locul potrivit la timpul potrivit cu ideea perfectă, constituie un punct de plecare pentru mulţi guru. Dar pentru a rămâne în vârf, ai nevoie şi de alte calităţi“, sunt de părere Stuart Crainer şi Des Dearlove, continuând: o minte ascuţită şi originalitatea ajută, dar în majoritatea cazurilor e vorba de un mix aproape indescifrabil de charismă, solemnitate academică şi credibilitate reală la nivel mondial.
În general, e vorba de persoane foarte inteligente, care pot manifesta această inteligenţă sub formă de aroganţă sau, alternativ, modestie dezarmantă (reală sau proiectată). Discursul trebuie să aibă o notă profund competitivă şi să proiecteze fascinaţie asupra activităţii de business. Ca să devii un membru cu drepturi depline al sindicatului guru trebuie să dai dovadă de zel antreprenorial – şi un apetit enorm pentru bani şi influenţă.
Preferaţii corporaţiilor
„Toate acestea fac ca viaţa unui guru să pară oarecum vag comică. Dar un guru exercită o putere veritabilă. Influenţa lor se extinde din sala de şedinţe până la cel mai jos nivel şi dincolo de el. Părerile şi viziunea lor sunt căutate de directorii executivi ai celor mai mari corporaţii din lume, şi de mulţi alţii“, spun cei doi analişti.
Câţiva dintre ei, cum ar fi Michael Porter, activează în funcţia de consultanţi ai unor guverne. Porter a făcut studii economice pentru India, Noua Zeelandă şi Canada. Noul guru al economiei, Esther Dyson, este consultant pentru Michael Dell. Anthony Robbins, un guru motivaţional, se mândreşte cu o listă de clienţi diverşi, care include membrii a două familii regale, André Agassi şi Armata americană.
DES ŞI STUART
Des Dearlove (44 de ani) are doi copii de zece şi, respectiv, opt ani. Locuieşte într-o localitate la 30 de mile de Londra. Studiile sale au fost iniţial în politică şi economie, apoi în jurnalism.
Stuart Crainer (46 de ani) a absolvit Universitatea din Manchester şi apoi a lucrat în Grecia, unde s-a ocupat cu redactarea istoriei unor companii. După aceea, s-a angajat într-o companie de media, pentru ca în ultimii 20 de ani să lucreze ca independent.
Cum să te vinzi pentru prima ligă a managerilor
Cei doi spun, cu mult umor, că pentru a fi un candidat demn de luat în seamă, lista de mai jos nu trebuie să lipsească din CV:
4 Numele unei şcoli importante de business
4 Activităţi de cercetare academică
4 O carte de business best-seller
4 Asocierea imaginii cu un anumit concept sau cu o zonă de interes. (Originalitatea e mai puţin importantă; majoritatea conceptelor noi sunt de fapt vechi, dar cu o particularitate nouă)
4 Un loc asigurat în circuitul speakerilor „guru“ – abilitatea de a trece fără efort şi fără schimbări majore ale discursului de la un eveniment la altul
4 Curajul de a solicita un onorariu ridicol de mare pentru a susţine acelaşi discurs pe care l-ai oferit de sute de ori şi înainte
4 Abilităţi de interpretare rafinate – undeva între stilul unui comediant şi al unui lector universitar
4 Un stil de discurs foarte animat – să strigi şi să agiţi pumnul către auditoriu
4 Îndemânarea de a transforma idei complexe în sintagme de impact şi pline de semnificaţie.
Capital – Editia nr. 20, data 21 mai 2008
