De câți bani este nevoie pentru salvarea Planetei

Nezavisimaia Gazeta a scris un articol amplu referitor la banii de care ar fi nevoie pentru ca planeta să fie salvată din lupta cu schimbările climatice. Sursa citată trage un semnal de alarmă și subliniază faptul că este ”puțin probabilă trecerea completă la soare și la vânt, ca surse de energie”.

De conferința climatică internațională desfășurată în orașul scoțian Glasgow, numită oficial cea de-a 26-a Conferință ONU privind schimbarea climatului СОР26, se leagă speranțele în ceea ce privește elaborarea unor reguli stricte care să reglementeze cantitatea de gaze de seră emise de economiile tuturor statelor lumii. Se afirmă că obiectivul proclamat prin Acordul de la Paris din 2015 – și anume, acela de a menține creșterea temnperaturii medii globale pe Pământ în limita a două grade – este, altfel, irealizabil, arată Nezavisimaia Gazeta.

Inițial se presupunea că țările membre ale acordului stabilesc singure aceste obiective în mod unilateral, reevaluându-le la fiecare cinci ani. Bineînțeles că la început nu se prevedea niciun mecanism de constrângere, atât în ceea ce privește declararea obiectivelor naționale, cât și în ceea ce privește asigurarea obligativității realizării acestora. Totuși toate interpretările ulterioare ale acestui obiectiv se reduc, în principal, la limitarea folosirii combustibilului fosil – cărbune, petrol și gaze. 

Un capitol separat este pentru mulți ecologi energia atomică, care, deși nici nu emană gaze de seră, este , după părerea lor, periculoasă pentru mediul înconjurător din cauza problemei reciclării deșeurilor radioactive din industrie, nemaivorbind deja de catastrofele provocate de cauze artificiale – cum a fost la Cernobîl -, sau naturale – ca la Fukushima. Din acest motiv la reuniunea de la Glasgow nu au fost invitați reprezentanți ai energiei nucleare. 

Însă principalul lucru de care s-au dovedit deja dezamăgiți reprezentanții celor 60 de organizații pentru protecția mediului care fac parte din rețeaua Climate Action Network a fost lipsa unor măsuri concrete din partea multor țări care se reunesc să facă ceva pentru depășirea crizei climatice. Ucraina, Georgia, Kazahstanul, Kirghizia și Armenia, țări în care își desfășoară activitatea reprezentanți ai rețelei climatice mai sus amintite, au fost criticate de ecologi. Însă, lucru pe care ecologii preferă să nu-l remarce, această poziție a țărilor amintite se naște nu de la neînțelegerea obiectivelor conferinței, ci de la situația economică disperată concretă.  

Un trilion de dolari pentru o singură țară

În acest plan, cel mai ilustrativ a fost discursul rostit la Glasgow de primul ministru indian, Narendra Modi. După cum se cunoaște, India, alături de China, SUA și de Rusia, se numără între cele patru state care poluează cei mai mult Planeta cu gaze de seră. În discursul său, Modi cerea țărilor dezvoltate industrial să finanțeze cu un trilion de dolari trecerea țării sale la sursele regenerabile de energie, în locul cărbunelui folosi pretutindenea. Doar cu acesată condiție India va putea să atingă scopul declarat – acela ca până în 2030 să obțină de la vânt și de la Soare jumătate din energia consumată în țară.

Evident că creșterea numărului populației în țările în curs de dezvoltare și cererile tot mai mari ale cetățenilor din aceste țări în ceea ce privește sporirea nivelului de bunăstare sunt legate în special de consumul tot mai mare de energie. Deocamdată ea este accesibilă în primul rând acestor țări pe baza surselor fosile de energie și a energie nucleare. Luînd cuvântul la Glasgow, secretarul Trezoreriei SUA, Janet Yellen, a confirmat că trecerea lumii întregi la resursele regenerabile de energie poate necesita până la sfârșitul secolului între 100 și 150 de trilioane de dolari. Deocamdată însă, fără finanțarea corespunzătoare, soluțiile propuse de Occident duc la agravarea problemelor economice și sociale existente într-o serie de țări și la sporirea emigrării chiar în țările dezvoltate industrial ale lumii. 

După cum o demonstrează, între altele, planurile elaborate de Comisia UE pentru introducerea impozitului transfrontalier pe carbon, Europa intenționează să le dicteze vecinilor săi soluții în ceea ce privește lupta împotriva încălzirii climatului și să-i oblige pe aceștia să introducă niște măsuri nepopulare și nocive pentru economiile lor. Totodată, rămân în afara atenției politicienilor, de exemplu, prognozele referitoare la energia nucleară care se referă la posibilitatea punerii în funcțiune, încă în anii ’30, a unor centrale electrice pe fuziunea termonucleară controlată. În cazul în care se va întâmpla așa ceva, situația energetică și climatică la nivel global se va schimba complet.