Până acum, fiecare cetăţean al Uniunii Europene a contribuit la finanţarea PAC cu aproximativ 30 de eurocenţi pe zi. Costul global al PAC se ridică la aproximativ 53 de miliarde de euro pe an, reprezentând aproape 40% din bugetul total al UE. Bugetul PAC s-a redus în mod constant: în timp ce în 1984 acesta reprezenta 71% din bugetul general al Uniunii Europene, în 2013 va reprezenta doar 33%.
Documentul prezentat astăzi la Bruxelles schițează trei opțiuni pentru continuarea reformei. În urma discuțiilor pe marginea acestor idei, Comisia va prezenta propuneri legislative formale la jumătatea anului 2011. Astfel, au rezultat trei obiective principale pentru PAC:
• producția alimentară fiabilă (asigurarea aprovizionării cu alimente sigure și suficiente, în contextul cererii în continuă creștere la nivel mondial, al crizei economice și al volatilității mult mai mari a pieței, pentru a contribui la securitatea alimentară);
• gestionarea durabilă a resurselor naturale și politicile climatice (adesea, agricultorii trebuie să țină seama mai mult de aspectele legate de mediu decât de cele economice – dar aceste costuri nu sunt compensate de piață);
• menținerea echilibrului teritorial și a diversității zonelor rurale (agricultura rămâne un motor economic și social major în zonele rurale și un factor important pentru menținerea unui spațiu rural activ).
În privința măsurilor de piață, precum intervențiile publice și ajutoarele pentru depozitarea privată, ar putea fi puse în aplicare niște măsuri de raționalizare și simplificare și ar putea fi, eventual, introduse elemente noi care să vizeze îmbunătățirea funcționării lanțului alimentar. Deși aceste mecanisme au fost instrumentele tradiționale ale PAC, reformele ulterioare au accentuat orientarea spre piață a agriculturii UE. În vreme ce măsurile de piață au constituit 92 % din cheltuielile PAC în 1991, doar 7 % din bugetul PAC a fost cheltuit pe măsuri de piață în 2009. 

Te-ar putea interesa și: