Președintele ales Joe Biden este hotărât să restabilească relațiile transatlantice, întrucât o alianță mai solidară poate gestiona mai bine o serie de probleme globale. Una dintre cele mai mari provocări va fi pentru el Europa de Est, o regiune vitală pentru securitatea continentului, dar care se confruntă cu atacuri deopotrivă interne și externe la adresa suveranității și democrației. Această întinsă regiune nu e monolitică, ci include democrații consolidate, state în care normele democratice sunt în pericol, țări cu frontiere disputate, state cu guverne ce fac obiectul unei capturări de către Rusia și țări ale căror teritorii sunt ocupate de forțe rusești. O strategie americană eficientă trebuie să se concentreze pe consolidarea suveranității naționale și a securității regionale fără a aliena însă vreun aliat ori partener.

În acele state în care democrația e în pericol, cum sunt Polonia și Ungaria, administrația americană trebuie să încurajeze pluralismul și separarea puterilor, dar fără a ostraciza guverne alese liber, riscând astfel a slăbi NATO. Polonia, în special, are o tradiție solidă de rezistență contra autocrației și, ca membru NATO, se află în prima linie de apărare contra revizionismului rusesc. S-ar putea ca Biden să trebuiască să explice și propriul deficit de democrație al Americii, inclusiv numirile politice de la Curtea Supremă, respingerea principiului majorității simple la alegerile prezidențiale și tranziția problematică între administrații.

Ce ar putea face Joe Biden 

În țările cu frontiere disputate, echipa de securitate națională a lui Biden poate contribui la consolidarea suveranității și integrității lor. În Balcanii Occidentali ea trebuie să finalizeze negocierile Serbia-Kosovo printr-o foaie parcurs pentru recunoașterea reciprocă a statalității. Conducerea americană a dialogului presupune cooperarea strânsă cu UE și împiedicarea Belgradului să tergiverseze ori să devieze discuțiile. Absența unui acord favorizează subversiunea Moscovei, în vreme ce o înțelegere bilaterală ar deschide noi căi către dezvoltarea economică regională și integrarea cu UE.

Administrația Biden va trebui de asemenea să combată principalul impediment din calea progresului Bosniei-Herțegovina către instituțiile occidentale. Sunt necesare amendamente constituționale pentru ca guvernul central de la Sarajevo să poată lua decizii cruciale în politica internă și externă. Mai presus de orice, amenințările persistente la adresa integrității bosniace din partea unor politicieni naționaliști trebuie să antreneze penalități, întrucât respectivele riscuri limitează dezvoltarea economică, limitează investițiile străine, promovează discordia interetnică și periclitează supraviețuirea statului.

Pentru țările ale căror guverne sunt subminate de Rusia și sunt din ce în ce mai îndatorate investitorilor chinezi SUA trebuie să pună la punct o strategie de eliberare. Vor trebui să colaboreze strâns cu UE pentru a împiedica acapararea unor sectoare-cheie ale economiei și pentru a crea condiții mai prielnice pentru investițiile private și publice. Este cu atât mai urgent cu cât în regiune se va resimți un impact negativ pe termen lung al pandemiei, chiar și după ce vaccinul va fi fost distribuit.

Casa Albă a lui Biden ar putea promova totodată un front multinațional contra subversiunii rusești. Ea va trebui să se concentreze pe vulnerabilitățile cruciale exploatate de Kremlin – mai cu seamă în Bulgaria, Ungaria și Serbia -, între care regăsim dezinformarea, corupția și finanțarea extremismului de dreapta și de stânga. Influența Moscovei poate fi de asemenea subminată prin facilitarea unei mai rapide integrări cu UE a tuturor statelor din Balcanii Occidentali.

Un rol activ în Belarus

Washingtonul poate juca un rol constructiv și în Belarus, numai că nu prin izolarea țării de Occident prin intermediul sancțiunilor economice și diplomatice, care o vor împinge pe orbita Rusiei. El trebuie să colaboreze cu Polonia și Lituania la o acțiune concepută pe termen lung pentru apropierea țării de instituțiile occidentale. Propunerea Varșoviei privind un „mini Plan Marshall” [planul american de reconstrucție postbelică a Europei – n.trad.], care ar presupune pe lângă asistența economică și dezvoltarea contactelor cu toți actorii politici, ar fi un punct valoros de pornire.

SUA trebuie să le consolideze apărarea țărilor al căror teritoriu e ocupat de forțe rusești, oferindu-le sisteme de armament care să descurajeze noi agresiuni. În plus, Ucraina are nevoie de o foaie de parcurs pentru aderarea la NATO, în vreme ce Georgia se califică deja și ar trebui să înceapă procesul de accedere. Amenințările Moscovei nu mai escaladează la intervenție militară atunci când un stat independent se află sub umbrela NATO. Lucru cât se poate de evident în cazurile Estoniei, Letoniei și Lituaniei după aderarea lor la alianță.

Pentru a avea succes, politica lui Biden pentru Europa de Est trebuie fundamentată pe un NATO puternic și pe o abordare fermă în relația cu Rusia. Flancul oriental al NATO trebuie fortificat în regiunea Mării Negre prin consolidarea apărării și capacităților maritime din România și Bulgaria. Relațiile Washingtonului cu Ankara trebuie reclădite pe fundația securității aliate, întrucât Turcia constituie un bastion NATO indispensabil împotriva Rusiei și Iranului. Și, în urma celui mai nou război dintre Armenia și Azerbaidjan, rolul de mediator onest al Americii ar trebui să urmărească să atragă ambele state mai aproape de Occident.

Biden trebuie de asemenea să evite orice fel de capcană a unui „reset” cu Rusia, în speranța deșartă că principalul adversar al SUA ar putea fi transformat într-un partener autentic. O politică americană mai fermă poate scoate la lumină vulnerabilitățile Rusiei, inclusiv slăbiciunile ei economice și instabilitatea internă în creștere. Inițiativele democratice internaționale propuse de președintele ales ar trebui să se concentreze pe Rusia prin încurajarea drepturilor omului, pluralismului politic, egalității etnice și a unui federalism autentic în acest stat din ce în ce mai dificil de administrat. Ofensiva Rusiei contra alianței transatlantice poate fi răsturnată într-o mult mai dificilă defensivă, notează The Hill.