După ce termină de împărţit fotolii şi maşini de serviciu, noul guvern va trebui să-şi îndrepte atenţia asupra nevoilor de lichiditate ale Romåniei.
Vara trecută, guvernul Tăriceanu a împrumutat mai bine de un miliard de euro, printr-o emisiune de titluri pe pieţele internaţionale, după o întârziere de mai multe luni, care ne-a costat pe noi toţi zeci de milioane de euro în plus. Ca şi cum lecţia aceea nu a fost suficient de usturătoare, evenimente recente ilustrează din nou cåt de ageamie este Romånia în probleme de gestionare a lichidităţii şi de accesare a pieţelor financiare.
Emisiunea de eurobonduri de vara trecută fusese anunţată cu o vară înainte, amånată pentru ianuarie şi executată multe luni după aceea. Între timp, condiţiile de piaţă se deterioraseră într-atåt încåt investitorii ne-au taxat scump amatorismul – un calcul estimativ arată că plătim circa zece milioane de euro pe an în plus, prin dobånzi mărite, deoarece am ratat momentul oportun din vara lui 2007 – toate acestea pentru că guvernul de la acea vreme planifica emisiunea de bonduri cum se planifică o nuntă.
Să punem acest lucru în contrast cu ce s-a întåmplat numai săptămåna trecută pe pieţele de capital. Filipine, Brazilia, Turcia şi Columbia au emis fulgerător titluri de stat în valoare totală de 4,5 miliarde de dolari în numai cåteva zile, conform Financial Times, care observă că în tot trimestrul al patrulea din 2008 pieţele nu mai avuseseră parte decåt de o emisiune de două miliarde de dolari, a Mexicului.
Această adevărată inundaţie de emisiuni de titluri de stat ale economiilor emergente se datorează scăderii dobånzilor pentru aceste instrumente. Ecartul dintre dobånzile titlurilor de stat ale ţărilor emergente şi dobånzile la titlurile de stat ale SUA a atins cel mai scăzut nivel din ultimele două luni. Altfel spus, Filipine, Brazilia, Turcia şi Columbia au văzut o oportunitate şi au bătut fierul cåt a fost cald. Toate aceste ţări înţeleg că piaţa de capital e năbădăioasă şi ascultă de analiştii care spun că viitorul va fi greu şi dobånzile vor fi curånd din ce în ce mai usturătoare pentru statele care au nevoie de cash din pieţe. Mai mult, statele emergente nu se confruntă doar cu nervozitatea investitorilor, ci şi cu „concurenţă“ din partea ţărilor dezvoltate, care vor avea şi ele nevoie să emită titluri. Puşi să aleagă între titlurile economiilor dezvoltate şi cele ale economiilor emergente, investitorii nu prea au motive, în actualul climat, să opteze pentru cele din urmă.
După ce termină de împărţit fotolii şi maşini de serviciu, noul guvern va trebui să-şi îndrepte atenţia asupra nevoilor de lichiditate ale Romåniei. Venirea delegaţiei de la Fondul Monetar Internaţional – o vizită care nu anunţă, deocamdată, demararea de negocieri pentru un posibil acord în viitor – este cam tardivă, dar e totuşi un semn încurajator că noul executiv pare să înţeleagă ce are de făcut în acest sens.
Deşi Romånia nu se află încă în poziţia de a emite titluri, va veni momentul să ne gåndim şi la asta. Explicaţia întårzierii de vara trecută a fost că, vezi Doamne, Curtea de Conturi nu permite ca Romånia să împrumute bani dacă vistieria statului e plină, cum era în vara lui 2007. Bineînţeles că acea lege poate fi schimbată şi aliniată cu realitatea pieţelor financiare, dar asta elimină o scuză din arsenalul Ministerului Finanţelor. La un moment dat, după împărţirea fotoliilor şi alte „priorităţi“ similare, noul guvern va trebui să accepte rigorile pieţelor financiare şi să se comporte ca atare.
