Trăim o criză aproape haiducească; până acum i-a lovit mai ales pe cei bogaţi.

Cetăţeanul obişnuit, care nu face speculaţii imobiliare, nu are investiţii pe bursă, stă în fotoliu şi citeşte ziarul, se uită la televizor şi află: e criză! Unde o fi criza? Se uită pe geam, e soare, e o toamnă frumoasă, tocmai bine să faci un drum la supermarket. Unde e criza? Are dreptate: ce treabă are el dacă se prăbuşeşte indicele Dow Jones sau dacă Nikkei este la nivelul de acum 20 de ani? Nu-l interesează pe cetăţeanul nostru de BET şi de BET-FI, de ce l-ar pasiona evoluţia DAX sau FTSE? Viaţa romånului băutor de bere în faţa televizorului nu pare legată de evoluţia indicilor bursieri din lume. Trăim o criză aproape haiducească; pånă acum i-a lovit mai ales pe cei bogaţi. Scăderile la bursă, naţionalizările de bănci i-au afectat pe cei avuţi. Miliardari onorabili s-au transformat peste noapte în milionari respectabili. Clasamentele bogaţilor din anii viitori vor suferi oarece transformări. Tinerii miliardari ruşi au simţit şi altfel de fiori decåt atunci cånd îţi pierzi averea doar pentru că l-ai supărat pe un tătuc de la Kremlin. Au văzut că averea se topeşte şi pe bursă (chiar dacă poţi să blochezi trei zile deschiderea bursei de la Moscova), ţi-o mai iau şi băncile… Colac peste pupăză, preţul petrolului este la jumătate faţă de acum cåteva luni. Ţările arabe bogate în petrol simt o uşoară jenă – tocmai ce îşi ajustaseră cheltuielile punånd la socoteală încasări dintr-un baril mai scump.

Dar înainte de ruşi şi de arabi, averile vechi, europene şi americane, şi-au mai schimbat pe ici, pe colo proprietarul. Bănci serioase au dispărut cu discreţie din peisaj sau au fost naţionalizate. Pentru aceste operaţiuni, respectivele state au alocat sume inimaginabile. Austria, de exemplu, a alocat un fond de 100 de miliarde de euro, adică mai mult de o treime din PIB-ul său pe 2007. Cum se vor repercuta aceste sume în deficitele bugetare viitoare, de unde se vor împrumuta toate aceste state pentru acoperirea acestor deficite sunt teme care par abstracte, dar ele vor ajunge să-l preocupe şi pe băutorul de bere din faţa televizorului, care încă nu vede criza. Credite mai puţine (deci posibilităţi mai reduse de creştere a afacerilor) ar putea însemna şomeri mai mulţi, adică mai puţini consumatori.

Deocamdată, aşa cum spuneam, criza e în faza în care cei mai loviţi sunt bogaţii. Averile lor, în acţiuni, în imobiliare sau în cåmpuri cu resurse minerale s-au redus drastic. Nu există nicio baghetă miraculoasă care să oprească criza în faza asta: să mai småntånească averile bogaţilor şi să-i apere pe cei săraci. Mai trist este că averile pierdute ale celor bogaţi nu au ajuns la săraci, ci, pur şi simplu, s-au evaporat, oferind prilej Papei Benedict să filozofeze despre banii care sunt doar o iluzie, nu înseamnă nimic, doar lucrurile şi cuvintele Domnului reprezintă temelia realităţii…