Autoritatea de concurenţă consideră că statutul de must-carry ar trebui acordat doar acelor canale al căror conţinut global are caracter de interes general (canalele publice, serviciile de televiziune a căror obligativitate de retransmitere este stabilită prin acorduri internaţionale la care România este parte).

"Acest statut poate fi acordat şi canalelor private doar în măsura în care se consideră strict necesar în vederea atingerii obiectivului de interes general (canale culturale, informative etc) şi în măsura în care acestea deţin cote de audienţă adecvate. Ca urmare, numărul canalelor de televiziune cărora li se aplică regimul must-carry ar trebui redus (ţinând cont şi de apropiata introducere a televiziunii digitale), iar statutul ar trebui acordat în urma unei proceduri competitive. În acest fel, CNA va asigura, într-o manieră transparentă, respectarea criteriilor predefinite şi stipulate în caietul de sarcini, de către toţi radiodifuzorii interesaţi de obţinerea statutului must-carry", se precizeză în sursa citată.

Recomandările au fost făcute în urma investigaţiei declanşate în 2012 de Consiliul Concurenţei, privind posibila încălcare a Legii Concurenţei de CNA prin stabilirea unor conditii discriminatorii pentru distribuitorii de programe televiziune. În acel an, Consiliul Naţional al Audiovizualului a emis o decizie prin care se prevedea că "lista must-carry este aplicabilă distribuitorilor de servicii de programe, cu excepţia celor care utilizează pentru retransmisie reţele publice cu acces prin satelit de tip Direct-to-Home (DTH)".

"Principiul „must carry” este reglementat în art. 82 din Legea Audiovizualului și prevede că „Orice distribuitor care retransmite servicii de programe prin rețele de comunicații electronice, cu excepția celor care utilizează exclusiv spectrul radio, are obligația să includă în oferta sa serviciile de programe ale Societății Române de Televiziune destinate publicului din România, precum și alte servicii de programe, libere la retransmisie și fără condiționări tehnice sau financiare, ale radiodifuzorilor privați, aflați sub jurisdicția României, în limita a 25% din numărul total de servicii de programe distribuite prin rețeaua respectivă, precum și serviciile de televiziune a căror obligativitate de retransmitere este stabilită prin acorduri internaționale la care România este parte. Criteriul de departajare pentru radiodifuzorii privați este ordinea descrescătoare a indicelui anual de audiență", se mai arată în comunicatul instituției.

Capital.ro scria în vara anului trecut că Pro Tv a ieșit din lista canalelor cu transmisie obligatorie. O decizie luată în premieră în audiovizualul românesc de către Adrian Sârbu a reușit, în doar câteva zile, să dea peste cap întreaga piață TV. Concurenții se gândesc (a câta oară?) să-i urmeze exemplul, clienții se gândesc dacă merită să dea 3-4 lei în plus la abonamentul TV, sute de firme de cablu se întreabă cum vor supraviețui în noile condiții. Legea audiovizualului prevede că firmele de cablu sunt obligate să preia gratuit 25 de canale TV românești, în funcție de audiențe. În lista acestora nu se regăsește însă un post extrem de popular, cum este Acasă (care oscilează între locurile 4 și 7 în clasamentul numărului de telespectatori). Și asta, pentru că, în afară de postul-fanion, Pro Tv, toate canalele deținute de Central European Media Enterprises (CME), compania condusă până în toamna anului trecut de Adrian Sârbu – Acasă TV, Acasă Gold, Pro Cinema, Sport.ro, ProTV Interațional şi MTV – au fost de mult incluse într-un pachet separat, pachet pentru care distribuitorii plătesc cam jumătate de euro.

La începutul acestui an, capital.ro scria că 30 de cabliști au scos Pro TV din grilă, după ieșirea din must carry.
Unii cabliști nu au acceptat condițiile de plată impuse de companie. Astfel că, de-atunci, 30 de rețele mici de cablu au scos posturile grupului Pro din grila de programe.