articolele care reglementeaza rambursarea anticipata a creditului de consum si buna functionare a produsului cumparat in rate. „In cazul achitarii anticipate a obligatiilor sale contractuale, consumatorul are dreptul la o reducere echitabila a costului creditului, stabilita proportional cu perioada de utilizare a creditului respectiv”, stipuleaza legea mentionata. Bancherii contesta vehement formularea „reducere echitabila”, aducand ca sprijin practica internationala de aplicare de penalitati pentru cei care isi ramburseaza creditele anticipat. Totusi, agresivitatea cu care bancherii combat acest articol este pe undeva putin exagerata, cu atat mai mult cu cat presedinta Autoritatii Nationale pentru Protectia Consumatorilor spune ca toti acesti termeni vor fi explicati in Normele metodologice de aplicare a legii. Noul act normativ nu face altceva decat sa legifereze o situatie deja existenta in piata bancara romaneasca. Practic, legea nu spune explicit ca bancile comerciale trebuie sa renunte la acoperirea costurilor pe care le implica o rambursare anticipata. Acestea sunt recuperate peste tot in lume, fie sub forma unui comision de rambursare anticipata, fie a unuia de penalizare. In aceste conditii, indiferent de denumirea care va fi data acestei forme de acoperire a costurilor creditarii, ea va exista totdeauna. In privinta dobanzilor, la ora actuala majoritatea institutiilor de credit, mai putin cateva societati de leasing, reduc din obligatiile de plata viitoare ale clientului, daca acesta s-a hotarat sa faca rambursarea in avans. Contractul de credit se reziliaza la scadenta (data ratei lunare). Cand plata se face in avans, banca renunta la dobanda aferenta restului de credit si se face recalcularea sumei ramase de plata plus un comision de 2% din dobanda pe care clientul ar fi platit-o daca isi achita creditul in mod normal. Practic, „reducerea echitabila” ceruta de ANPC este deja practicata.Al doilea cap de acuzare invocat de bancheri vizeaza obligativitatea celor care vand in rate de a remedia deficientele produsului vandut. ANPC a incercat sa rezolve acest conflict precizand ca nu banca va fi cea care va repara frigiderul sau masina de spalat, ci compania care a livrat produsul. Cu toate acestea, bancherii au uitat sa mentioneze atunci cand au spus ca „banca nu este alimentara” ca in momentul in care o banca incheie un parteneriat cu un lant de magazine sau o companie de distributie, banca este responsabila fata de clientul persoana fizica. Responsabilitatea bancii nu se refera la reparatiile produselor stricate sau la livrarea la timp a marfurilor cumparate in rate. Daca compania distribuitoare nu rezolva reclamatiile consumatorului, banca este obligata sa achite clientului contravaloarea produsului. In concluzie, Legea creditului de consum nu a facut altceva decat sa legifereze o situatie deja existenta in Romania, necesare fiind acum anumite detalieri ale articolelor de lege, tocmai pentru a fi evitata aparitia unor cereri exagerate din partea consumatorilor.
Drepturi si obligatii la creditul de consum
· Asociatia pentru Protectia Consumatorilor din Romania apreciaza ca atunci cand un imprumutat isi achita datoria inainte de termen poate fi rasplatit prin reducerea sumei datorate cu diferenta dintre dobanda calculata pentru termenul vechi si cea pentru noul termen. Acest lucru este deja practicat de majoritatea bancilor romanesti.
· Noua lege cere afisarea corecta a dobanzii anuale efective a tuturor costurilor si comisioanelor aferente creditului de consum si incearca o protectie a clientului in fata cumpararii de produse deteriorate.
