„Ieri, în emisiunea lui Tudor Barbu, am explicat cum și de ce statul nostru este principalul beneficiar, atât pe termen scurt cât și mediu și lung al creșterii imense a prețului la gaze și energie electrică și de asemenea care sunt efectele pe termen scurt (sărăcirea populației, destructurarea producției interne) a politicilor publice în domeniu. Pe scurt, ca să înțelegem ce ni se întâmplă:

Ce se întâmplă, de fapt?

1. Inflația este un fenomen prin care guvernul (nu numai al nostru, dar acum vorbim de noi) are de câștigat în două feluri: în primul rând, colectând sume suplimentare la buget din taxarea consumului inflatat; în al doilea rând, inflația mare reduce rapid obligațiile asumate pe partea de cheltuieli (pensii, salarii bugetari). Pensiile și salariile nu pot fi reduse ca și valori, dar sumele asumate la plată pot fi rapid depreciate prin inflație.

2. Guvernul nostru și-a asumat un calendar (destul de) agresiv de reducere a deficitului bugetar în următorii 4 ani, iar nerespectarea acestui calendar poate bloca accesul la miliardele din PNRR sau alte fonduri UE, deci deficitul trebuie redus. Cum nici măsuri de eliminare a scutirilor, nici măsuri de reducere a evaziunii nu sunt luate, guvernul are nevoie de o inflație cât mai mare pentru a se încadra în ținte.

3. Creșterea abruptă a prețurilor la gaze și energie electrică va alimenta – big time! – inflația în perioada următoare.

4. Din toate sumele suplimentare încasate azi de producătorii de gaze din creșterea prețurilor, statul încasează aprox. 85% prin redevențe și impozitul suplimentar stabilit prin OG7/2013, plus impozit pe profit 16% din ce rămâne + dividendele de la Romgaz. Practic, peste 90% din sumele plătite în plus de consumatorii casnici și industriali merg la buget. Voi reveni cu o analiză în detaliu.

5. Din toate sumele suplimentare încasate de producătorii de energie electrică din creșterea prețurilor, 80% merg direct la buget cf OUG 118/2021. Din ce rămâne, statul ia 16% impozit pe profit. În plus, mai ia și dividendele de la Nuclear, Hidro, principalii producători, cu capital de stat. Rezultatul practic este – more or less, cam că la gaze, aprox. 90% din ce încasează producătorii din creșterile de preț merg tot la buget.

Costul unei inflații mari

Deci, bugetul câștigă (big time!) atât pe termen scurt prin supra-impozitarea producției, cât și pe termen lung – prin inflație.

Care este costul: trimiterea în sărăcie a majorității populației (inflația este o formă de taxare!) și creșterea costurilor de producție în România până la nivelul în care unele companii vor închide producția…

Producătorii români mai au handicap: cursul leu/Euro sau leu/USD nu urmează inflația (leul s-a depreciat cu 1% în 2021, inflația a fost – oficial 8,2%…), ceea ce practic scumpește exporturile și consumul din producție internă și ieftinește importurile.

Suntem deci într-o situație extrem de periculoasă, un conflict de interese uriaș intre guvern și economie!”