Campania de relaţii publice, neobişnuită pentru spioni, nu urmăreşte să conteste tehnicile brutale de interogare ci, dimpotrivă, să justifice eficienţa şi legalitatea lor. Site-ul a fost creat de un "grup de foşti oficiali ai CIA cu secole de vechime cumulat".

Programul "era complet autorizat de oficiali de rang înalt ai Casei Albe, ai Consiliului naţional de securitate şi Departamentului Justiţiei", susţin autorii, răspunzând concluziilor raportului senatorial publicat marţi, care arată că CIA a minţit şi a comunicat informaţii inexacte liderilor americani, Congresului şi americanilor.

În niciun moment însă foştii oficiali nu răspund unei întrebări centrale: când a fost pus la curent preşedintele George W. Bush în legătură cu tehnicile specifice folosite?

Fostul preşedinte al Statelor Unite, George W. Bush, a fost informat în aprilie 2006, adică după patru ani, că deţinuţii au fost supuşi torturii în închisori secrete ale CIA, relevă raportul Senatului american publicat marţi.

Atunci când George W. Bush a fost informat, unii dintre deţinuţi, precum Abu Zubaydah sau Abd al-Rahim al-Nashiri, erau supuşi acestor tehnici încă din 2002, potrivit raportului, care se sprijină pe informaţii din arhiva CIA.
În Biroul Oval, la 8 aprilie 2006, directorul CIA de la acea vreme, Porter Goss, i-a expus cele şapte tehnici şi i-a arătat cel puţin o imagine cu un deţinut care era supus acestora. Preşedintele şi-a "exprimat jena", precizează raportul.

Site-ul reia răspunsurile republicanilor din Comisia pentru Serviciile de Informaţii din Senat. Aceştia, cu excepţia unei senatoare, au denunţat raportul oficial al comisiei, elaborat de anchetatori democraţi.

"Documentele arată că într-un moment de ameninţări grave împotriva Statelor Unite, programul a fost eficient pentru salvarea vieţilor americanilor şi aliaţilor lor şi pentru împiedicarea unui alt atac la scară mare pe teritoriul american", scrie fostul director al CIA George Tenet pe site.

Un link trimite către un articol publicat de cinci foşti directori ai CIA pe site-ul Wall Street Journal: foştii directori George Tenet, Porter Goss şi Michael Hayden, precum şi adjuncţii lor din perioada respectivă John McLaughlin, Albert Calland şi Stephen Kappes.

Ei reafirmă că programul a permis capturarea unor oficiali de rang înalt ai Al-Qaida, dejucarea unor atentate şi învăţarea unui număr "enorm" de lucruri despre reţeaua extremistă.

Fără interogatoriile brutale, între care simularea înecului, ei se declară convinşi că, de exemplu, Khaled Sheikh Mohammed nu ar fi oferit informaţii care să conducă la capturarea lui Hambali, autorul atentatului din Bali.

"Arestarea acestor agenţi ai Al-Qaida a salvat mii de vieţi deoarece a pus capăt proiectelor lor", scriu ei.

Intervenind marţi în cadrul unei conferinţe pe tema terorismului la Washington, John McLaughlin a apreciat că "informaţiile furnizate de acest program de interogatorii brutale sunt probabil elementul cel mai important care ne-a permis să înţelegem şi să combatem Al-Qaida. Ceea ce comisia nu înţelege este cum funcţionează analiza informaţiilor. Ea nu înţelege importanţa detaliilor, confirmărilor".

El a citat astfel ca exemplu cazul arestării în Marea Britanie a unui agent Al-Qaida care pregătea o campanie de atentate după ce un deţinut supus acestui program i-au dezvăluit numele, cu doi sau trei ani înainte. El a asigurat, de asemenea, că detaliile oferite în aceleaşi circumstanţe despre mesager care au condus în cele din urmă la Osama ben Laden, au permis înţelegerea importanţei personajului şi, prin urmare, concentrarea asupra lui.

Susţinători sau critici ai raportului răspund de fapt la două întrebări diferite.

Raportul comisiei nu conchide că programul nu a permis obţinerea unor informaţii. El arată că informaţiile obţinute erau deja disponibile prin alte mijloace sau nu au permis, în sine, dejucarea unor proiecte de atentate reale şi iminente.

Te-ar putea interesa și: