Lavinia Bartoş, fondator TaxWise                                Iulia Butnaru, fondator TaxWise

 

Cu toate că şi anul acesta certificarea declaraţiilor rămâne opţională, noile prevederi legislative din Hotărârea CCF nr. 6/2014 reprezintă un prim pas pentru introducerea obligativităţii certificării declaraţiilor fiscale. Este cert că certificarea declaraţiilor fiscale va fi unul din criteriile de evaluare avute în vedere de către autorităţile fiscale pentru selectarea contribuabililor care vor fi supuşi inspecţiei fiscale.

Recurgerea la un proces de revizuire fiscală are mari avantaje: detectarea riscurilor fiscale şi remedierea din timp a acestora, posibilitatea identificării unor oportunităţi de optimizare fiscală, dar şi siguranţa aplicării unui tratament fiscal corect pe viitor.

Într-adevăr, nota de certificare depusă de consultantul fiscal la autorităţile competente se poate face şi cu anumite rezerve din partea consultantului. Tocmai de aceea, un exerciţiu de revizuire fiscală pentru declaraţiile aferente anului 2014 poate duce la depunerea unei note de certificare fără rezerve pe viitor, când certificarea ar putea deveni obligatorie.

Paşii procesului de certificare a declaraţiilor fiscale

În primă fază, consultantul fiscal va pregăti un dosar al contribuabilului, care va cuprinde informaţii generale (ex. date de identificare, domiciliul fiscal şi sediile secundare, domeniul de activitate), precum şi informaţii cu privire la poziţia financiară, partenerii de afaceri, persoanele afiliate.

Ulterior, consultantul fiscal va stabili un prag de materialitate/de semnificaţie. Acesta reprezintă acea valoare peste care consultantul fiscal va considera că o greşeală sau omisiune în tratamentul fiscal poate genera riscuri semnificative din perspectivă fiscală. Nu există prevederi specifice cu privire la nivelul acestui prag, însă este cert că acesta va fi stabilit pe baza raţionamentului/experienţei profesionale, cât şi în baza unor proceduri analitice, de obicei ca procent dintr-o anumită valoare de referinţă (ex. cifra de afaceri).

În baza pragului de materialitate stabilit, consultantul fiscal desemnat va verifica prin sondaj documentele puse la dispoziţie de contribuabil, cu scopul de a pregăti dosarul de lucru. Acesta va cuprinde informaţii aferente perioadei supuse certificării privind: practicile administrative, contabile si fiscale, respectarea unor măsuri impuse de organele fiscale, identificarea partenerilor cu care contribuabilul a desfăşurat tranzacţii semnificative etc.

Procesul propriu-zis de revizuire fiscală va consta în desfăşurarea unor acţiuni obligatorii de către consultantul fiscal, aşa cum prevăd normele de certificare a declaraţiilor fiscale, cu scopul de a se verifica tratamentul fiscal aplicat de contribuabil, acţiuni ce variază în funcţie de tipul de declaraţie ce urmează a fi certificată. De exemplu, pentru certificarea declaraţiei anuale de impozit pe profit, printre acţiunile prevăzute de norme se numără: verificarea modului de înregistrare a veniturilor şi cheltuielilor, verificarea documentelor justificative care stau la baza tranzacţiilor supuse verificării, verificarea existenţei împrumuturilor contractate de la asociaţi, verificarea tranzacţiilor cu persoanele afiliate şi a respectării regulilor preţurilor de transfer.

Rezultatele revizuirii fiscale se consemnează de către consultantul fiscal în raportul de certificare, care stă la baza întocmirii notei de certificare. Aceasta se depune, cu sau fără rezerve, la organul fiscal competent împreună cu declaraţia certificată (sau după depunerea acesteia).

Selectarea consultantului fiscal

Există anumite condiţii pe care un consultant fiscal trebuie să le îndeplinească pentru a fi în măsură să certifice declaraţii fiscale: dobândirea calităţii de consultant fiscal, potrivit reglementărilor legale în vigoare; statutul de membru activ în Registrul Consultanţilor Fiscali; existenţa unui contract de asigurare pentru răspundere profesională; respectarea principiului independenţei (în cazul în care contabilul unei societăţi are şi statutul de consultant fiscal, acesta nu va putea certifica declaraţiile fiscale).

De asemenea, este important de avut în vedere faptul că, dacă în urma unei inspecţii fiscale, organele de control constată că nota de certificare reflectă în mod fidel realitatea fiscală, atunci rata de verificare de către autorităţile fiscale a contribuabililor certificaţi de respectivul consultant scade semnificativ. Certificarea declaraţiilor fiscale este o metodă utilizată de autorităţi în vederea creşterii gradului de colectare voluntară. Din perspectiva plătitorilor de impozite, un proces de revizuire fiscală aduce avantaje semnificative. Astfel, se poate spune că certificarea declaraţiilor devine un opţional obligatoriu pentru diminuarea riscurilor fiscale, dar şi a riscului de a face obiectul unei inspecţii fiscale.

Te-ar putea interesa și: