Camerele video greoaie, cu casetă sunt de mult istorie. Într-acolo se îndreaptă şi cele cu înregistrare pe mini DVD-uri, hard diskul dovedindu-se mult mai practic pentru utilizatori.
Cele mai apreciate gadgeturi în perioada vacanţelor sunt, cu siguranţă, camerele foto şi video. Şi dacă primele nu prea mai sunt un mister pentru nimeni, camerele video ascund încă multe secrete. Între formatul de înregistrare, designul cât mai compact, calitatea imaginii şi, nu în ultimul rând, preţ, clientul este adesea rătăcit. În plus, pentru a-ţi filma copiii jucându-se pe plajă, nu ai neapărat nevoie de cea mai performantă cameră de pe piaţă.
Edvin Abdulachim, retail manager la Media Galaxy, pune pe primul loc între criteriile de selecţie ale oricărui cumpărător mediul de înregistrare, urmat de stabilizator, cel care oferă posibilitatea de a obţine imagini mai clare şi în cazul filmărilor în mişcare. „Mai trebuie luată în calcul şi opţiunea de zoom optic, care ne permite să surprindem imagini în detaliu pentru subiecte aflate la distanţă“, adaugă el.
Am testat două camere lansate pe piaţa românească în urmă cu doar câteva săptămâni: Panasonic SDR-H250 şi Hitachi DZ-HS501. Ambele sunt foarte compacte şi uşor de manevrat. Prima înregistrează pe hard disk, dar există şi posibilitatea de a folosi un card SD. Cea de-a doua este un hibrid, care pune la dispoziţia utilizatorului posibilitatea de a înregistra pe hard disk sau mini DVD, dar şi pe card SD.
Alegeţi între tehnologie şi accesibilitate
Una dintre primele diferenţe importante, pe care şi cei neavizaţi o pot remarca uşor, este lipsa vizorului în cazul aparatului de la Panasonic, existent în schimb la Hitachi. Poate fi considerat un simplu detaliu, dat fiind faptul că LCD-ul este, de obicei, mult mai folosit. Însă este cu siguranţă un punct slab al modelului şi va fi remarcat de cei care vor să filmeze noaptea sau când bateria este pe terminate. Ambele camere au butoanele aşezate foarte convenabil, la mâna dreaptă, iar hard diskul de 30 GB uşurează mult atât transferul pe PC, cât şi editarea imaginilor filmate.
Deşi sunt prietenoase cu utilizatorul, ambele necesită o perioadă de acomodare pentru o mână neformată, mai ales în ceea ce priveşte zoom-ul, care este foarte sensibil, la ambele modele, la mişcări ceva mai bruşte sau rapide. Stabilizatorul de imagine, optic la modelul Panasonic şi electronic la Hitachi, este de ajutor în acest caz, dar nu poate face minuni. De remarcat lentilele Leica la Panasonic, un avantaj cu siguranţă invidiat de cei mai aprigi concurenţi ai producătorului japonez. Cei care nu au urmărit evoluţia tehnologiilor din domeniu va fi, poate, surprins să descopere că ambele modele pot filma atât în raport dimensional 4:3, cât şi 16:9 nativ, adică fără să adauge benzi laterale sau a modifica imaginea. Este o opţiune care nu trebuie trecută cu vederea, în condiţiile în care ecranele late sunt tot mai răspândite.
Importul fişierelor video şi al fotografiilor se face simplu, ambele camere fiind livrate cu acelaşi program: ImageMixer 3. Un dezavantaj la Panasonic: mufa de conectare a USB-ului este ascunsă în spatele bateriei. Asta înseamnă că, de fiecare dată când va dori să conecteze camera la calculator, utilizatorul va trebui să scoată bateria şi să folosească alimentarea la priză, lucru destul de incomod. Transferul imaginilor se face însă rapid şi fără bătaie de cap.
Panasonic mai punctează la capitolul tehnologie şi prin senzorul 3CCD al camerei, care oferă o imagine mult mai bună. Cu toate acestea, diferenţa de preţ pe site-ul de cumpărături online ShopMania, unul dintre puţinele care oferă ambele modele, nu este semnificativă: Hitachi DZ-HS501 se poate cumpăra cu 2.199 de lei, în timp ce Panasonic SDR-H250, cu 2.459 lei. Ambele sunt foarte potrivite pentru utilizatorii amatori, care vor să facă filmuleţe acasă sau în vacanţă. Modelul Panasonic oferă o calitate mai bună, dar cine este interesat şi de preţ poate să aleagă camera Hitachi.
Panasonic SDR-H250
PUNCTE TARI Lentilele Leica, stabilizatorul optic de imagine şi senzorul 3CCD asigură o calitate foarte bună a imaginilor. Cardul SD, pe care se poate şi filma, oferă o flexibilitate a stocării imaginilor care nu se găseşte la multe camere prezente pe piaţă.
PUNCTE SLABE Lipsa vizorului este un minus important, mai ales noaptea sau când bateria este pe terminate. Mufa USB-ului este plasată în spatele bateriei, complicând conectarea camerei la calculator.
Fotografiile nu sunt foarte reuşite, de cele mai multe ori fiind neclare.
Hitachi DZ-HS501
PUNCTE TARI Combinaţia de hard disk şi DVD este reuşită, fiind utilă mai ales în vacanţele prelungite, când accesul la un PC nu este tocmai uşor.
Navigare uşoară pe disc şi posibilitatea de a transfera fişierele înregistrate iniţial pe hard disk şi pe DVD.
PUNCTE SLABE Zoom-ul optic este de doar 15x, faţă de 32x la modelul Panasonic. Cu toate că aparent este foarte bine plasat, butonul pentru zoom este cam greu accesibil în timpul filmării, în special pentru persoanele cu mâini mai mici.
