Combinate, acestea vor reduce probabilitatea apariției acestor șocuri și prevalența bolilor cronice, ducand la îmbunătățirea starii de sănătate a populațiilor și, în final, vor face oamenii mai rezistenti la astfel de crize.

Frecventa zoonozelor, aceste boli trasmisibile de la animal la om, a fost in crestere de mai bine de un sfert de secol. Printre factorii explicativi gasim frecvent, declinul biodiversitatii provocat de activitatile antropice.

Pierderea habitatelor naturale face ca anumite animale salbatice sa se apropie tot mai mult de om, pentru a se hrani, ceea ce accentueaza riscul transmiterii agentilor patogeni la animalele domestice si pe cale de consecinta si omului.

Schimbarile climatice au dus la cresterea riscurilor de proliferare si de propagare a bolilor infectioase, acest risc fiind crescut prin circulatia bunurilor, animalelor si omului. Se poate vorbi de extinderea prezentei agentilor patogeni, in Europa, de pe alte latitudini ale globului dar si invers.

Activitatile din agricultura joaca un rol important in declinul biodiversitatii si in schimbarile climatice. Simplificarea si specializarea sistemelor agricole, favorizate prin irigatii, mecanizarea si utilizarea inputurilor chimice au permis cresterea volumelor de materii prime obtinute, obtinute cu pretul degradarii solului, apei, aerului si declinului biodiversistatii din agrosistem.

Acest fenomen este accentuat de omogenizarea peisajelor agricole, reducand spatiul favorabil pentru fauna si flora. Alimentatia noastra contribuie la cresterea emisiilor de gaze cu efect de sera acestea fiind cuprinse intre 15-27%, depinzand procentul de la un Stat membru la altul, nivelul fiind imputabil lantului alimentar.

Consumatorii europeni sunt responsabili printre altele de efectele negative asupra biodiversitatii si schimbarea climatului in Europa pentru ca au permis importuri din ce in ce mai mari de produse de origine animala, de srot de soia sau ulei de palmier din zone unde despaduririle sunt politici de stat.

Solutiile agronomice si tehnologice exista pentru a atenua impactul negativ al agriculturii europene asupra biodiversitatii si climatului. Ele se refera la reducerea importanta a inputurilor chimice, o mai mare diversitate in sistemele de cultura, noi asocieri intre cultura mare si cresterea animalelor odata cu restabilirea echilibrului in cazul elementelor naturale.

Prototipul ar fi agricultura bio insa aceste solutii nu pot fi usor puse in aplicare din cauza constrangerilor din politicile publice sau lipsa de stimulare a acestora. Aceasta reprezinta o prioritate eurpeana care poate proteja mediul si duce la diminuarea riscurilor survenite din cauza socului global.

Primele victime sunt acele persoane care dau dovada de fragilitate, persoane in varsta, cele care prezinta riscuri de comorbiditati- legate de obezitate, diabet si hipertensiune-, in parte asociate cu comportamentul alimentar si foarte frecvente in randul populatiilor defavorizate.

Alegerea alimentelor depinde de consumator insa natura ofertei alimentare, caracteristicile ei nutritionale si sanitare si pretul influenteaza aceasta alegere. Daca vom actiona inteligent asupra caracteristicilor sistemului alimentar putem obtine rezultate in prevenirea anumitor boli si reducerea efectelor crizelor sanitare de origine infectioasa.

Utilizarea inputurilor de sinteza in agricultura a permis cresterea randamentelor dar cu pretul poluarii solului, apei si aerului. Poluarea aerului cu particule fine a dus la accentuarea sensibilitatii mortalitatii in cazul COVID -19.

Este recunoscut faptul ca, sustinerea venita din PAC si cresterea productiei agricole au fost elemente care au dus la diminuarea preturilor alimentelor, produsele pline de energie cu valoare nutritionala redusa au fost favorizate avand o pondere mare in consum in timp ce consumul de fructe si legume a scazut.

Un numar de state europene au pus in aplicare politici publice care se refera la nutritie, destul de timide, pentru a preveni riscurile de sanatate legate de consumurile de alimente de o maniera dezechilibrata.

Integrarea acestui obiectiv in strategia agricola si alimentara a UE contribuie la cresterea mai coerenta si mai eficace a ansamblului interventiilor publice precum si la o rezistenta mai mare a populatiei in fata socurilor sanitare globale.

Aplicarea stricta a principiului: „ poluatorul- plateste”, prin taxele impuse in cazul consumului  de pesticide si antibiotice precum si a emisiilor de gaze cu efect de sera ar aduce fermierilor speranta unor preturi mai bune obtinute pentru produsele lor.

Împreună, o punere în aplicare ambițioasă a principiului: „furnizorul-plateste!” ar recompensa fermierii pentru eforturile lor suplimentare în protejarea mediului și a sănătății. Plățile pentru servicii de mediu ar trebui dezvoltate, atât pentru bunuri publice globale (climă și biodiversitate), cât și pentru bunuri publice locale (sol, apă, peisaje).

Aceste plăți trebuie să fie proporționale cu serviciile prestate și să nu mai fie bazate pe practici (trecerea de la o obligație de plata la o obligație de rezultate) acestea ar putea fi finanțate de utilizatori și nu numai doar de contribuabili.

O astfel de evolutie va duce la o modificare a structurii ajutorului și va fragiliza sănătatea economică a multor ferme ale căror venituri depind foarte mult de sprijinul european. Deciziile trebuie sa fie luate atunci cand ciclurile de investitii sunt incheiate in toate statele membre, este cunoscut faptul ca exista o diferenta de abordare si dezvoltare a sectorului agroalimentar, intre statele membre.

Prin urmare, implementarea poate fi treptată, important fiind stabilirea directiei și a termenelor de realizare. Acordarea unei prime de risc oricărui fermier care se angajează în tranziția agroecologică a fermei sale, ar sprijini tranziția, precum și prima pentru conversia în agricultură ecologică. Menținerea veniturilor fiscale în sectorul agricol și alinierea acordurilor comerciale pentru a răspunde acelorași cerințe de mediu și sănătate ar completa mecanismul.

Un procent mare din populatia eropeana consuma din ce in ce mai putine legume si fructe decat sunt recomandarile sanitare. Populatia cea mai saraca este prima afectata. Alimentatia bogata in legume si fructe permite reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera. Ajutoarele directe ar trebui acordate astfel incat sa limitam riscul cresterii excesive a importurilor in detrimentul productiei locale. De o maniera similara, PAC trebuie sa favorizeze consumul si productia de leguminoase si fibre din cereale.

In cazul carnii, PAC trebuie sa orienteze Statele membre catre cresterea calitatii produselor de origine animala si de acordarea unui pret corect crescatorilor.

Criza COVID-19 ne-a aratat cat de necesara este o politica pe termen lung care sa stimuleze un sector agroalimentar prietenos cu mediul si sa asigure sanatatea populatiei.