Vremuri ciudate! Ajutorul de stat e prezentat ca o poveste de succes. Am realizat că nu mai înţeleg noua logică a discursului economic când am asistat succesiv la astfel de prezentări entuziaste,  la două bănci din Viena. În capitala unei ţări ai cărei economişti au influenţat decisiv modelul intervenţiei minime a statului, preluat în secolul trecut din Marea Britanie până în Statele Unite.

Şcoala austriacă de economie a eşuat spectaculos la ea acasă.

Ludwig von Mises şi Friedrich von Hayek şi-ar fi închipuit cu greu că un ajutor de 100 de miliarde de euro, promis de stat, din banii contribuabililor, băncilor afectate de criză, va fi aplaudat chiar la Viena. Că instituţii private ajutate de stat să se ridice la linia de plutire şi readuse în situaţia de a concura din nou, de la acelaşi nivel sau chiar dintr-o poziţie mai bună, cu instituţii care nu au primit nimic, pot convinge că nu apare nici o problemă de concurenţă neloială, nici de hazard moral pentru viitor.

Că austrieci obişnuiţi, precum cei pe care i-am întrebat la Viena ce părere au de ajutorul dat din banii lor băncilor, spun că ar fi avut alte preferinţe pentru cheltuirea uriaşei sume, dar admit că este nevoie şi ca statul să dea bani pentru ca băncile să poată acorda în continuare credite, fără să se întrebe dacă astfel nu declară serviciile bancare „de utilitate publică“.

Credeam că o industrie care ştie că este ajutată din banii luaţi altor domenii, nici ele ferite de efectele crizei, primeşte ajutorul  cu umilinţă, dacă nu cu vinovăţie. Deloc! În noul model economic austriac, ajutorul de stat direcţionat masiv către câteva instituţii dintr-o piaţă privată, de a căror stabilitate este legat într-adevăr şi bunul mers al economiei, este considerat cea mai bună idee. Iar ţările care nu o îmbrăţişează – perdanţi siguri pe termen scurt.

La Bucureşti, politicienii români nu au nevoie de niciun sfat. Cu intervenţia abuzivă în economie se descurcă de mult timp şi singuri.

Dincolo de Ocean, într-o altă oază de liberalism economic, ajutorul gigant de stat pentru sistemul financiar american începe deja să-şi dovedească ineficienţa. Bănci cu pierderi au topit rapid sute de miliarde de dolari, deşi se spusese că din banii contribuabililor nu vor fi salvate instituţiile falimentare, iar ajutorul statului şi-a arătat din nou faţa otrăvită, apărând şi primele dezvăluiri despre fonduri aprobate unor bănci pe cele mai sănătoase baze: influenţă politică şi corupţie. Aviz pentru entuziaştii planurilor generoase de salvare.