România este singura țară din Europa în care piața asigurărilor de viață practic nu contează și în care, în lipsa polițelor auto, industria de profil ar dispărea de facto. Nu este o apreciere subiectivă ci o concluzie clară, dată de cifre. 

„Nu cumva suntem captivi unui model de business care nu este foarte durabil? Am învățat suficient în ultimii ani?“, se întreabă aproape retoric Virgil Șoncutean, directorul Allianz Țiriac. Acesta amintește că ponderea asigurărilor auto a reprezentat în istoria modernă a asigurărilor din România între 60 și 80% din totalul primelor brute subscrise, ceea ce arată clar o dependență de acest sector. 

Oriunde am merge în Europa, chiar și Bulgaria, chiar și în țări din afara Uniunii Europene cum este Croația, ponderea sectorului auto nu sare de 35%. Dependența nu este însă una singulară, căci România este specială și în ceea ce privește raportul între asigurările generale și cele de viață, acestea din urmă fiind, defapt, indicatorul unei industrii de profil sănătoase. Dacă în Europa, pe medie, polițele de viață aduc peste 60% din prime, în România ponderea lor nu a sărit niciodată de 20-25%. 

„Este o necesitate de a ne reinventa. Produsele sunt la fel ca acum 20 de ani. Acest lux nu ni-l mai permitem. Soluția stă în diversificare. Stă în a identifica oportunități în afara sferei de business auto. În 2017 se confirmă primele semne în zona asigurărilor de viață și sănătate și în zona asigurărilor de răspundere. Toți investitorii se uită la potențialul pieței din România, dar se uită de 25 de ani“, afirmă Șoncutean.  

Despre situația nu foarte roz a pieței de asigurări vorbește și vicepreședintele Autorității de Supraveghere Financiară (ASF), Cornel Coca Constantinescu. Cifrele prezentate de acesta arată că românii cheltuie cel mai puțin cu asigurările dintre țările Europei, de peste două ori mai puțin chiar și decât bulgarii. Un roman dă, în medie, doar puțin peste 172 de lei pe an pentru asigurări. 

„Concluzia cred că este aceea că mai degrabă apetenţa românilor este pentru economisire şi nu pentru investit. De ce? Din cel puţin două motive: în primul rând nivelul scăzut de educaţie financiară şi, nu în ultimul rând, al aprehensiunii faţă de risc“, a declarat Cornel Coca Constantinescu.

 

Vrem doar RCA

În jur de 5 milioane de polițe din cele puțin peste 10 milioane emise anual în România sunt asigurări RCA. Aceasta se datorează faptului că acest tip de asigurare este obligatoriu, iar poliția chiar aplică amenzi dure celor care nu o dețin. Chiar și așa, însă, procentul celor care umblă fără RCA depășește 15-20%, după unele aprecieri fiind,de asemenea, cel mai mare din Europa. Este, în orice caz, mult mai bine decât în cazul asigurării împotriva dezastrelor care, deși este impusă prin lege, se zbate undeva la sub 20% din totalul caselor din România. „Eu sper ca pe viitor să avem o abordare diferită faţă de trecut şi să îndeplinim obiectivul pentru care a fost înfiinţat“, spune vicepreşedintele ASF, Cornel Constantinescu.

Legea privind asigurarea obligatorie a locuinţei nu prea este funcţională, iar scopul acesteia trebuie definit, împreună cu responsabilii şi responsabilităţile fiecăruia, a recunoscut şi Nicoleta Radu, director general al Pool-ului de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale (PAID), în cadrul Forumului Internaţional de Riscuri Catastrofale.

Posibile soluții

Microasigurările, acele poliţe care se adresează, în general, persoanelor cu venituri mici şi cunoştiinţe puţine în domeniul financiar, ar putea reprezenta o soluţie pentru creşterea gradului de asigurare în România, cel mai mic din Europa. Această părere este împărtăşită în ultima vreme nu doar la nivelul pieţei asigurărilor, ci şi în cadrul Autorităţii de Supraveghere Financiară. Brokerii de asigurare, prin Patronatul Român al Brokerilor (PRBAR) au făcut chiar un obiectiv de bază din lansarea şi promovarea acestui tip de produse.

O primă propunere în acest sens, PRBAR a lansat-o deja către Autoritatea de Supraveghere Financiară şi se referă la asigurarea obligatorie a locuinţei. De altfel, având în vedere că atât acoperirea este limitată (la 20.000 de euro), dar şi că prima este fixă (20 de euro), poliţa PAD în sine se comportă ca o microasigurare. Modelul este utilizat în mai multe ţări, cel mai bun exemplu fiind Bulgaria, care, deşi este o ţară mai mică şi mai săracă decât România, are un nivel de asigurare cu mult peste ţara noastră. Exemplele sunt multe la nivel internaţional şi se referă mai ales la ţările unde locuintorii au venituri reduse, cum este şi România.