Beduinii irakieni din deșerturile din provincia Muthanna spun că locul a devenit tot mai nelocuibil. Ali Thajeel își mută cămilele de-a lungul câmpiilor din deșerturile Muthanna, în căutare de verdeață.

Beduinul își amintește că în urmă cu vateva decenii, aprilie era luna în care solul nisipos se transforma în pășuni pentru a permite animalelor sale să se îngrașe înaintea căldurii toride de vară. Dar, în ultimii ani, cămilele sale au trebuit să se descurce cu doar câteva petice de iarbă.

„Nu mai plouă și pământul este uscat. Iarba s-a transformat în deșert. Trebuie să vindem niște animale pentru a cumpăra mâncare pentru restul. Așa a devenit viața noastră”, spune Thajeel.

Păstorii nomazi conturează o imagine sumbră a unui mediu din ce în ce mai nelocuibil, unde temperatura crește, iar ploile neregulate au erodat susținerea animalelor și a oamenilor deopotrivă.

Studiile sugerează că temperaturile din Irak vor crește de două până la șapte ori mai rapede, comparativ cu creșterea globală. ONU preconizează că temperaturile din Irak vor crește cu două grade, iar precipitațiile vor scădea cu nouă procente în următoarele trei decenii.

Efectele se resimt deja în Irak, zonele urbane fiind tot mai afectate furtuni de praf, în timp ce comunitățile de agricultori se luptă să facă față deficitului de apă pentru irigații și cu creșterea salinității solului.

În deșerturile neospitaliere ale țării, unde marja de toleranță pentru fluctuațiile meteorologice este mică, schimbările climatice creează o criză existențială pentru triburile pastorale.

Fântânile care odată susțineau supraviețuirea animalelor au secat de mult. Așa că acum nomazii închiriază camioane pentru a aduce apă din orașele din apropiere. „Întregul camion de apă ajunge doar o zi”, spune Kadhum Adshaan. „Mâine, trebuie să mă întorc pentru mai multe”.

Lipsa de verdeață îi obligă pe păstori să migreze pe distanțe mai mari, în căutarea hranei pentru animale, chiar dacă potențialul teren de pășunat e tot mai limitat din cauza proiectelor de investiții și a închiderii frontierelor.

”Oamenii au ajuns să se lupte între ei pentru iarbă”, se plânge Rahi Khamis, care are o turmă de 200 de oi. „În trecut, nu au existat probleme”, adaugă el.

Nu există statistici despre câți beduini au rămas în orașe, dar bătrânii estimează că mai sunt câteva sute. Și se tem că modul lor de viață ar putea în curînd să dispară.

Datele obținute de la guvernul irakian arată că precipitațiile medii anuale au devenit mai neregulate în această zonă începând cu anii 1970. Precipitațiile medii anuale din ultimii 20 de ani au fost și cu 10% mai mici decât în ​​cele trei decenii anterioare.

Irakul este al șaselea cel mai mare producător de petrol la nivel global. Aproape 90% din veniturile guvernamentale provin din producția de petrol.

Industria petrolieră a Irakului contribuie însă în mod semnificativ la încălzirea globală, deoarece câmpurile sale petroliere nu dispun de instalații de captare a gazelor care ar împiedica scurgerea de gaze cu efect de seră.