Daca la iceput Guvernul a condus jocurile, acum lupta s-a mutat i Parlament. Ordonanta de urgenta nr. 28/1998, privind introducerea obligatorie a aparatelor fiscale de marcat, a intrat i dezbateri, pentru aprobare ca lege. De Camera Deputatilor a trecut de multisor, fara modificari majore. S-a blocat la Senat. Un grup de alesi din Camera superioara a Parlamentului au facut niste calcule si au ajuns la concluzia ca suntem invadati de importuri de case fiscale. in opinia lor, efortul valutar al tarii ar ajunge la 150.000.000 dolari, daca toate magazinele, hotelurile si alte unitati comerciale isi procura, din import, un aparat fiscal. Din import, itrucit nu prea exista alternativa. Din cei circa 50 de distribuitori autorizati, majoritatea sunt importatori, iar cei declarati ca producatori autohtoni nu fac, i realitate, decit asamblare. Desigur, sunt citeva exceptii cu privire la productia unor componente, dar nu a tuturor necesare.
Suprematia bonului fiscal, victorios asupra unei itregi economii negre, pare o vorba i vint, cind i joc sunt sute de mii de dolari. Iar afacerile cu case de marcat numara citeva teancuri bune de verzisori. Sa facem un calcul simplu. Performanta distribuirii unor astfel de aparate de catre un singur importator a atins cifra aproximativa de 14.000 de bucati, i mai putin de un an. inmultind cu 300 de dolari, cit costa o casa bunisoara, rezulta 4.200.000 de dolari. E drept, din aceasta suma ramine efectiv importatorului doar adaosul comercial, iar el mai are de impartit, i dreapta, i stinga niste banuti: la Comisia de autorizare, la Vama, i alte parti, unde mai are obligatii. Una peste alta, tot se alege cu citeva sute de mii de dolari. Dar mai sunt i joc si alte interese.
Tartorul autorizarilor tehnice, Institutul de Cercetari prentru Tehnica de Calcul (ITC), percepe taxe de 500-600 USD pentru fiecare model avizat de casa de marcat, respectiv 1.000 de dolari pentru un aparat mai complicat, dar si mai performant, denumit POS. POS-ul este un sistem compus dintr-un calculator si o imprimanta fiscala (care va tipari bonul fiscal), folosit cu preponderenta i supermarketuri. Pina acum, ITC a acordat 119 avize favorabile, pentru modele de case de marcat si pentru POS-uri. A icasat pentru acestea aproximativ 80.000 de dolari. Deloc de colea, pentru un institut de stat, tutelat de Ministreul Industriei.
Afaceri grase, interese pe masura
Dar sa nu pierdem firul povestii. Cum spuneam, un grup de senatori a lansat zvonul ca ordonanta nu e buna, bagind i sperieti o gramada de lume. Importatorii dau din colt i colt ca zvonurile de abrogare a ordonantei le tin pe loc afacerile si ei ramin cu autorizatiile i brate si cu taxele achitate. ITC se teme sa nu-si piarda „clientii”, daca potentialii distribuitori stau pe tusa, i asteptarea unor reglementari noi. La rindul ei, Garda Financiara ezita sa mai aplice sanctiuni, mai ales ca a apucat deja sa dea amenzi de 3,4 miliarde lei. Primii i acest lant, utilizatorii, sunt ultimii bagati i seama. Unii si-au cumparat de la bun iceput casa de marcat, pentru a scapa de sperietoarea sanctiunilor. Nu iseamna ca si distribuie bon fiscal, pentru orice cirnat cumparat. Mai ales mincarea se vinde fara bon, din simplul motiv ca putine unitati specializate s-au dotat cu o casa de marcat.
Fata de un necesar de 400.000-600.000 de aparate electronice fiscale, s-au vindut circa 50.000, dupa estimarile distribuitorilor. Un numar important au ramas i stoc. „in primele luni de la intrarea i vigoare a ordonantei, vindeam 2.500 de case de marcat pe luna. Acum cererea a scazut foarte mult, la o medie lunara de 200-300 de case de marcat”, precizeaza Andrei Bodor, director Sintezis Birotica Oradea. Pe fondul zvonurilor, a imposibilitatii organelor de control de a trage obloanele la firma care nu respecta legea, comerciantii la negru respira linistiti.
Garda Financiara a mai taiat din entuziasm, prin actiunile sale, dar s-au gasit, imediat, si portite de scapare. Mare parte din cei peste 8.000 de agenti economici controlati au fost prinsi pe picior gresit. Comisarii au aplicat amenzi la 1.553 de societati, i valoare de 3,4 miliarde lei, arata Raportul de activitate al Garzii Financiare, pentru primul semestru al anului i curs. Acelasi document arata ca Garda a facut note de constatare pentru suspendarea activitatii la nu mai putin de 1.880 de agenti economici. Numai ca, i acest punct, icepe dansul cu legea. Propunerile ajung la Directia Generala a Finantelor Publice si a Controlului Financiar de Stat, singura idrituita sa dispuna suspendarea efectiva a activitatii. Ceea ce, „i 90 la suta din cazuri nu se itimpla”, potrivit lui Marian Pasulea, comisar general adjunct al Garzii Financiare. Cei care tin cu tot dinandinsul sa se sustraga legii au gasit, i acest mecanism procedural, scaparea. Desi nu avea casa de marcat, pina la venirea inspectorului fiscal i control, agentul economic face rost de una, dar nu o fiscalizeaza. El va sustine ca Garda l-a prins pe picior gresit, dar ca, itre timp, a achizitionat aparatul electronic. Simpla prezenta a unei case de marcat nu iseamna nimic. Pentru ca aceasta sa si functioneze legal, ea trebuie fiscalizata. Lucru care nu se itimpla, i foarte multe din cazuri. Comerciantul isi poate derula pe mai departe icasarile, ferit de fisc. Surse autorizate din cadrul Ministerului Finantelor apreciaza ca nici 20% din casele distribuite nu sunt fiscalizate. La limita legii, s-a recurs si la unele presiuni asupra distribuitorilor, pentru a-si determina clientii sa respecte legea.
Cele mai multe aparate sunt asamblate i tara
De unde zvonurile de aborgare a Ordonantei? in principal, de la aceasta suma, de 150.000.000 dolari, cit ar valora importurile. Senatorii au calculat ca pentru un necesar de case de marcat de 600.000, s-ar datora suma de 150.000.000 dolari, la un pret estimativ de 250 dolari/buc. Opinii controversate s-au nascut i jurul acestei idei. Expertii tehnici sustin ca o adevarata productie interna de astfel de aparate este aproape utopica. Cel mult, se poate stimula asamblarea i tara a unor componente importante. Deci nu scapam de importuri. De altfel, surse din ITC ne indica faptul ca se procedeaza astfel si i prezent, desi nu rezulta din acte. Importatorii sunt avantajati daca importa componente (nu costa cit aparatul), iar astfel, se reduc si taxele. Ulterior, asambleaza piesele i tara. La unii rezulta acest lucru din acte, la altii, nu. Se banuieste ca acestia din urma au itelegeri cu furnizorii: pare ca produsul a plecat itreg de la ei, si nu pe bucatele.
Deputatul Dan Constantinescu, de la Comisia buget-finante, considera ca argumentul cu „efortul valutar” al Rominiei nu se sustine: „ichidem ochii la tot felul de importuri, care ar trebui sa provina din tara (carne, de exemplu). in schimb, se icearca respingerea, pe acest motiv, a aparatelor fiscale…”.
Subliniem, disputa parlamentara nu iseamna renuntarea la obligativitatea caselor de marcat. Senatorul Paul Ghitiu a sustinut i plen modificarea actului guvernamental, dar nu-si pune nici un moment problema abrogarii lui. „Sunt anumite articole care au scapari si care vor fi supuse dezbaterii generale”, spune senatorul. Procedura va dura destul de mult, itrucit va intra la comisia de mediere a celor doua camere, abia apoi avind sanse sa fie adoptata.
in favoarea cui va iclina balanta? Fiecare grup de interese face un lobby puternic, pentru a-si pune la adapost partea de cistig.