S-a aflat adevărul despre Ion Iliescu și despre întreaga sa carieră politică. Ion Iliescu s-a născut pe 3 martie 1930 și a ocupat funcția de președinte al României în perioadele 1990-1996 şi 2000-2004
În 1948, pe vremea când era elev, s-a numărat printre fondatorii Uniunii Asociaţiilor Elevilor din România. Câțiva ani mai târziu, în 1956, a pus bazele Uniunii Asociaţiilor Studenţilor din România, organizată iniţial după modelul uniunilor naţionale ale studenţilor din ţările europene, ca organizaţii profesionale ale studenţilor, potrivit blogului său personal.
În ceea ce privește studiile sale, Ion Iliescu a urmat la Facultatea de Electrotehnică a Institutului Politehnic Bucureşti şi Institutul Energetic de la Moscova.
Cariera sa politică a început în 1965. Mai exact, între anii 1965-1984, a fost membru al Comitetului Central al PCR. Începând cu 1955, a lucrat ca inginer proiectant la Institutul de Studii şi Proiectări Energetice din Bucureşti, iar din 1979 până în 1984, când a fost demis pe motive politice, a condus Consiliul Naţional al Apelor şi a participat la elaborarea unor proiecte de anvergură privind gospodărirea şi utilizarea resurselor de apă ale ţării, potrivit lucrării “Protagonişti ai vieţii publice” (Agenţia Naţională de Presă, 1995).
A devenit ministrul în anul 1967
Un an mai târziu, Ion Iliescu a cunoscut ascensiunea. El a devenit ministru pentru problemele tineretului din România între anii 1967-1971, după care, timp de şase luni, a fost secretar al Comitetului Central al Partidului Comunist Român.
A îndeplinit funcţia de vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Timiş, în intervalul 1971-1974, precum şi pe cea de preşedinte al Consiliului Judeţean Iaşi, în anii 1974-1979, notează lucrarea citată. În perioada anilor 80, a fost preşedintele Federaţiei Române de caiac-canoe.
Totodată, a fost director al Editurii Tehnice din Bucureşti în perioada 1984-22 decembrie 1989.
De mențonat este faptul că, după declanşarea Revoluţiei Române, în seara zilei de 22 decembrie 1989, a fost chemat în fruntea noului organism de conducere a statului român – Consiliul Frontului Salvării Naţionale, organism al puterii provizorii de stat şi, în acelaşi timp, un comandament ad-hoc având misiunea protejării şi consolidării victoriei revoluţiei. A dat citire, la posturile de radio şi televiziune naţionale, Comunicatului către ţară, la elaborarea căruia a participat.
După revoluție, mai exact la sfârşitul lunii ianuarie 1990, s-a numărat printre fondatorii formaţiunii politice Frontul Salvării Naţionale (FSN), din care s-au structurat, apoi, Partidul Democrat şi Partidul Democraţiei Sociale din România. El a fost totodată preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, în perioada 9 februarie 1990-20 iunie 1990.
Cum a ajuns președinte
În luna mai a anului 1990 a câștigat alegerile prezidențiale și a fost preşedintele României pe perioada Adunării Constituante, cu 85,07% din voturile valabil exprimate, fiind instalat oficial în funcţia de preşedinte la 20 iunie 1990.
La alegerile prezidenţiale din 27 septembrie 1992, primele de acest fel organizate în conformitate cu prevederile noii Constituţii, Ion Iliescu a candidat din partea Frontului Democrat al Salvării Naţionale şi a obţinut mandatul prezidenţial după al doilea tur de scrutin, organizat la 11 octombrie 1992. A obţinut 61,5% din voturi, fiind instalat oficial în funcţie, pentru un mandat de patru ani, la 30 octombrie 1992.
A mai câștigat odată alegerile prezidențiale în 2000 cu 66,83% din voturi și a depus jurământul de credinţă în faţa Parlamentului la 20 decembrie 2000.
Totodată, potrivit informațiilor regăsite pe siteul psd.ro, a 10 decembrie 2006, a fost ales cu unanimitate de voturi preşedinte de onoare al partidului.
El a mai fost senator PDSR de Bucureşti în perioada 1996-2000, dar şi în legislatura 2004-2008, pe listele Uniunii Naţionale PSD+PUR. La alegerile parlamentare din 2008, a luat decizia să nu mai candideze pentru un nou post de senator.
Sursa foto: INQUAM Photos, Octav Ganea
