În raportul său special Curtea de Conturi Europeană concluzionează că executivul comunitar întreprinde acţiuni corective adecvate atunci când se identifică deficienţe în cadrul sistemelor statelor membre, însă procesul până la punerea lor în aplicare este îndelungat.
Comisia Europeană a reuşit într o anumită măsură să se asigure că corecţiile financiare au fost aplicate corect, însă nu a reuşit decât într o mai mică măsură să obţină asigurarea că acţiunile sale au dus la ameliorarea sistemelor de gestiune şi de control ale statelor membre.
Curtea de Conturi Europeană formulează o serie de recomandări în atenţia Comisiei, şi anume:
• să reducă durata procedurii administrative cuprinse între momentul identificării deficienţelor şi cel al punerii în aplicare a acţiunilor corective;
• să acorde o prioritate mai mare auditului său privind activitatea autorităţilor de audit, pentru a se asigura că acestea furnizează indici de eroare fiabili, astfel încât corecţiile financiare să poată fi aplicate pe baza acestor indici de eroare;
• să difuzeze liste de verificare care să servească drept model de cele mai bune practici pentru autorităţile din statele membre pentru controalele lor de nivel primar;
• să se asigure de faptul că corecţiile financiare acoperă toate cheltuielile efectuate în cadrul sistemelor de gestiune şi de control deficiente.
Curtea formulează, de asemenea, următoarea recomandare: Comisia, Parlamentul şi Consiliul European ar trebui să reexamineze, atunci când discută planurile viitoare de cheltuieli în domeniul coeziunii, dacă ar trebui să se aducă modificări la mecanismele care privesc, pe de o parte, realocarea sprijinului provenit din cadrul Fondului de coeziune şi al fondurilor structurale şi, pe de altă parte, posibilităţile de substituire a unor cheltuieli identificate ca fiind neeligibile.
Fondurile structurale reprezintă aproximativ o treime din bugetul UE. Pentru perioadele de programare 2000 2006 şi 2007 2013, fondurilor structurale le-a fost alocată suma de 475 de miliarde de euro. Gestiunea cheltuielilor aferente fondurilor structurale este partajată între Comisie şi statele membre.

Statele membre întocmesc programe multianuale – care sunt evaluate şi aprobate de Comisie –, iar apoi procedează la implementarea lor. Comisia trebuie să se asigure de buna funcţionare în statele membre a sistemelor de gestiune şi de control, astfel încât fondurile UE să fie utilizate în mod eficient şi corect. Responsabilitatea finală pentru execuţia bugetului UE aparţine Comisiei.