Din 2012, după ce efectele crizei au început să dispară, în primele luni ale anului bugetul de stat înregistra un surplus, iar, până la final, se făceau eforturi serioase pentru a nu se depăși ținta de deficit de 3%. Acum, nici nu am început bine anul și plecăm cu o gaură de 5,5 miliarde de lei. Cum de a ajuns Guvernul Dăncilă în această situație dezastruoasă? Pentru că a cheltuit mai mult pentru salariile bugetarilor, pentru asistență socială, dar și pe subvenții și bunuri și servicii. De asemenea, a crescut mult cheltuielile de capital. Situația este și mai complicată în momentul în care ne uităm la venituri. Deși consumul este încă „pe val”, au scăzut încasările din accize și cele din impozitul pe profit.

Cu alte cuvinte, suntem în plop și plopul în aer. Ce pot să facă cei care au în mâini finanțele țării? Nu prea multe! În primul rând e nevoie de o reformă a ANAF, care trebuie să renunțe la rolul de milițian comunist și să se modernizeze. Astfel, cu servere și programe informatice de secol 21, cu proceduri clare și cu un pic de diplomație, poate va reuși să strângă mai mulți bani decât în trecut. Apoi, trebuie să renunțe la cheltuielile monstruoase. Din păcate, probabil aici nu se vor putea atinge decât de investiții. Adică de acea cheltuială care ar fi putut să se dovedească o valoare adăugată pentru economie.

Dacă ar judeca strict în interesul național, guvernanții ar trebui să scadă salariile bugetarilor, care sunt cu mult mai mari decât cele din sectorul privat – un lucru nesănătos, care rar se întâlnește într-o țară civilizată -, ar trebui să stopeze o bună parte din ajutoarele sociale și să înghețe punctul de pensie. Bineînțeles, după ce ar elimina pensiile speciale. Apoi ar trebui să privatizeze companiile de stat, sau măcar să le asigure un management profesionist, și să reducă personalul din administrație. Știu, este o utopie! Niciun politician nu va renunța la logica electorală, la privilegiile lui și ale apropiaților, pentru o miză atât de mică cum este bunăstarea României.

În acest moment, ținta de deficit pare imposibil de atins. Salariile bugetarilor urmează să mai crească, la fel și pensiile. Pe de altă parte, față de ce au alții, datoria externă e mică. Nu e de dorit să ajungem în procedură de deficit excesiv, dar nu e un dezastru. Chiar dacă vom avea deficite record, o să le putem finanța. Din păcate, datoriile pe care le facem astăzi o să le plătească copiii noștri. Aceia, din ce în ce mai puțini, care vor mai sta în țară…

OVIDIU ANTON,  redactor-șef adjunct

Acest articol a fost publicat în numărul 15 al revistei Capital, disponibil la chioşcuri în săptămâna 16-22 aprilie 2018