Nu știu ce este arta, nu știu ce-i frumosul! Nu mă pricep! Odată ce am recunoscut, pot spune că monumentul „Aripi“, aterizat de curând în Piața Presei, îmi pare la fel de urât ca statuia lui Lenin căreia, după mulți ani, i-a luat locul. În halul în care arată – pare o butaforie dintr-un videoclip de manelist – nu voi pricepe niciodată în ce fel reprezintă un omagiu la adresa celor care și-au pierdut viața în lupta anti-comunistă, așa cum susțin inițiatorii proiectului. Știu, nu am gusturi, habar n-am cu ce se mănâncă modernismul, așa că ar fi indicat să nu-mi mai dau cu părerea cu privire la valoarea estetică a unei opere de artă. Ceea ce însă am tot dreptul, la fel ca orice contribuabil din România, este să aflu cum cheltuie aleșii și numiții neamului banii din taxele și impozitele pe care le plătesc. Iar cel mai rapid răspuns îl găsesc în Piața Presei.

Acest articol a fost publicat în numărul 2 al revistei Capital, din 11-17 ianuarie 2016

Două milioane de euro a plătit Primăria Capitalei pentru măreața realizare, la care a mai adăugat un milion de euro pentru amplasare. În total, trei milioane de euro! Cu banii aceștia, s-ar fi putut construi spitale, școli sau grădinițe. Dacă ar fi gestionați de cineva „mai puțin hoț“, cu trei milioane de euro mai că se putea construi un kilometru de autostradă. Iar, pentru a oferi o imagine mai clară, capital.ro a recurs la o altă comparație. O statuie aurie gigant a lui Mao Zedong ridicată în provincia Henan, China, a costat autorităţile locale aproximativ 425.000 euro, adică de mai bine de 7 ori mai puțin decât “aripile“ declarate anti-comuniste. Șocul este cu atât mai mare cu cât antecedentele în materie de costuri nesimțite și bun-simț artistic din București au devenit deja de poveste. „Chifteaua înfiptă în țeapă“, la Univesitate, sau „cartoful“, așa cum mai este cunoscut Monumentul Revoluției, a avut costuri de ordinul milioanelor de euro. Păi să nu se răsucească în mormânt martirii luptei anti-comuniste când văd cum arată și cât costă, la 24 de ani de la Revoluție, capitalismul românesc? Iar statuile reprezintă doar unul dintre exemplele cheltuirii fără sens a banului public.

Ceasurile aurite instalate de fostul primar al Capitalei în zonele centrale au devenit rapid doar piese de mobilier stradal. De senzație este și imaginația edililor din Timișoara sau Constanța, care au transformat municipiile în adevărate grădini botanice ecuatoriale, plantând zeci de palmieri. Cele șase primării de sector au risipit în perioada 2011-2014 peste 1,6 miliarde de lei în amenajarea spațiilor verzi, fără ca acestea să crească măcar cu un metru pătrat. Dar, totuși, aici aleșii nu sunt de blamat! Niciodată o floare nu poate părea hidosă, așa cum arată statuile pline de „semnificații profunde“ care „înfrumusețează“ România.