LUIZA ȘARPE: Puțini oameni pot aduna, într-o viață, atât de multă ura și simpatie deodată, respect și dispreț deopotriva, ca Dinu Patriciu. Am lucrat cu el aproape opt ani, și nu l-am văzut o dată îndoindu-se, cel puțin dacă simțea asta, nu o arăta. Știa exact ce vrea si de abia mai apoi, după ce am intrat în contact cu alți antreprenori români, am sesizat diferența atât de mare dintre el și ceilalți – a ști ce sa ceri și unde vrei sa ajungi, cu precizie, nu e la îndemâna oricui!

Ca angajat, m-am simțit de cele mai multe ori motivată, dar am avut și clipe de furie, pe care nu mă sfiam să mi-o exprim, pentru că ne permitea acest lucru. Pe câți dintre șefi i-ați văzut făcând asta? Îl respect.


1. Cum l-ai cunoscut pe Dinu Patriciu si cand ai inceput sa lucrezi la Rompetrol?
Am început să lucrez la Rompetrol în septembrie 2001. Nu îl cunoşteam deloc pe Dinu Patriciu, însă îi ştiam pe cei de la comunicare şi, de altfel, acesta a fost motivul pentru care am ales să lucrez în companie.

Citiți și:

2.Ce planuri avea Dinu la inceput de drum?
De dezvoltare agresivă. Iar pentru aceasta a ales o echipă pe care greu mi-e să cred că ar mai putea-o astăzi avea un antreprenor român şi a aruncat în joc toate resursele de care dispunea. Eu eram, atunci, proaspăt întoarsă din Statele Unite ale Americii, unde lucrasem cu specialiştii în comunicare de la diversele instituţii din Washington, iar metodele, modul de lucru din Rompetrol, erau similare. 
3.Cum se comporta Dinu cu angajatii? Cum îi motiva? S-a schimbat intre timp? Daca da, cand ai simtit ca s-a distantat de oamenii cu care lucra?
Comportamentul era deschis, normal, deşi recunosc că la început eram stresată în prezenţa lui, mi se părea arogant....în timp mi-am dat seama că nu era chiar aşa...Te motiva în primul rând cu ideile lui. Îţi descria ce va face, unde vom fi într-un interval de timp dat, îţi cerea părerea, te făcea să fii parte, să îţi foloseşti toate ideile pentru reuşită. Erau chestiuni concrete, nu avea timp de pierdut. Acum, peste ani, după multe experienţe cu antreprenori români, îmi dau seama de diferenţă...
Mi s-a părut că o schimbare a intervenit târziu, cam după ce a cumpărat Dyneff Franţa. Zbura, dar era de înţeles, reuşise lucruri pe care nimeni nu le mai reuşise în România. Era, deja, în altă ligă şi poate unii dintre noi nu mai eram la fel de competitivi. Cel puţin asta a fost percepţia mea.
4.Cand nu era plecat din tara, cat timp isi petrecea la birou?Avea multe concedii pe an sau nu?
Concedii? Mă rog, pleca iarna puţin, de sărbători, dar în rest....era acolo. Pleca deseori în străinătate, dar ţinea legătura permanent cu noi.
5.Care consideri ca a fost cea mai mare satisfactie a ta in legatura cu Dinu Patriciu? Dar cea mai neplacuta situatie?
Libertatea pe care am avut-o în decizii a fost pentru mine cea mai importantă. Cea mai neplăcută e legată de încrederea totală pe care o dădea unor oameni de o calitate discutabilă. 
6.Acum, dupa atatia ani, cum vezi, pe scurt, toata povestea lui Dinu Patriciu cu Rompetrol. Ce a reusit sa faca, ce alte planuri avea, care nu i-au iesit?

Rompetrol a fost amprenta, semnătura lui de antreprenor pe o piaţă regională în care românii nu prea aveau prea multe de spus.  Nu ştiu, în rest, ce alte planuri avea.