Recentele alegeri parlamentare din Ungaria au adus un rezultat neașteptat de bun pentru FIDESZ, partidul premierului Viktor Orbán: 2,8 milioane de voturi (respectiv 49% din total) și două treimi din cele 199 de mandate de deputat după redistribuire. Pe locul al doilea, cu 1,1 milioane de voturi (19%) și 26 de mandate se află o altă formațiune eurosceptică, Jobbik. Partidele cu o viziune favorabilă UE, cum ar fi socialiștii, verzii, Coaliția Democratică sau mișcarea Momentum, au totalizat sub 30% din sufragii.

Nu are rost să discutăm de ce au votat astfel vecinii noștri din vest, nici de ce opoziția a câștigat în Budapesta, dar a pierdut lamentabil în rural și în orașele mici. Ceea ce este mai important pentru România este modul în care noua configurație parlamentară și cecul în alb dat de maghiari FIDESZ și lui Orbán ar putea influența relațiile și așa tensionate dintre Ungaria și Comisia Europeană. În primăvara anului trecut, de pildă, un sondaj intitulat ”Să oprim Bruxelles-ul” a fost lansat de guvernul lui Orbán la nivel național, cerând opinia cetățenilor privind modul în care Uniunea Europeană impune anumite reguli care ar amenința independența țării. Dispute recente cu Bruxelles-ul au mai avut loc și în ceea ce privește modificările la legea educației, dar și politica fiscală sau piața energiei. În plus, Orbán a anunțat că va respinge orice sancțiune a Comisiei Europene la adresa Poloniei, ca urmare a schimbărilor legislative aduse de partidul aflat la putere la Varșovia.

 

Deocamdată, replicile primite de la Bruxelles au fost relativ timide. Însă, în contextul în care Franța și Germania anunță că vor lua decizii importante privind viitorul UE până la vară și în condițiile în care tensiuni între Bruxelles și guvernele naționale se manifestă în aproape tot flancul estic al Uniunii (inclusiv la București), avertismentele și criticile de până acum s-ar putea transforma într-un orizont de timp de câțiva ani într-un adevărat război al declarațiilor și măsurilor reciproce între Ungaria și UE.

Deloc imposibil

Poate duce asta la o ieșire a Ungariei din blocul comunitar (Hunexit sau Huxit, cum au botezat-o deja unii analiști)? Mulți experți consideră că nu se va ajunge aici, deoarece atât politicienii maghiari, cât și o bună parte a votanților lor sunt conștienți că economia lor este încă puternic dependentă de fondurile europene. Un studiu al KPMG a stabilit că evoluția medie a PIB-ului Ungariei, de 4,6% pe an în perioada 2006-2015, ar fi fost de numai 1,8% în lipsa sumelor alocate de Bruxelles. În 2016, de pildă, Ungaria a primit fonduri europene în valoare de 4,54 miliarde de euro și a contribuit la bugetul Uniunii cu 0,92 miliarde de euro. Katalin Lévai, europarlamentar socialist, arăta la momentul primelor discuții despre Huxit că 85% din dezvoltarea infrastructurii maghiare se datorează fondurilor UE și că ieșirea țării sale din UE ar avea un impact mult mai dramatic decât Brexitul, cu o bună parte din investitori părăsind țara.

 

La aceeași dată, Gábor Bojár, un cunoscut om de afaceri din Budapesta, spunea că deși cam două treimi din maghiari respingeau ideea ieșirii din UE, strategia pe termen lung a lui Orban este să schimbe opinia unui număr suficient de oameni pentru a câștiga un viitor referendum pe această temă. ”Fondurile UE vin la pachet cu o serie de verificări și obligații, pe care Orban și camarila sa nu le suportă”, explica el. De altfel, și Orbán a admis că apartenența la UE nu este despre valori și dealuri comune, ci despre bani: ”Principala diferență între FIDESZ și Jobbik este că Jobbik ar părăsi UE, iar FIDESZ nu, pentru că apartenența la UE este în interesul economic al Ungariei.” Ceea ce lasă să se înțeleagă că, dacă va găsi în altă parte sumele necesare pentru a compensa pierderile cauzate de un eventual Huxit, ieșirea din UE ar deveni fezabilă, dacă nu chiar dezirabilă.

Efecte imediate

Ce ar putea însemna asta pentru România? În primul rând, Ungaria a fost în 2017 al patrulea cel mai mare partener comercial al țării noastre pe partea de exporturi (aproape trei miliarde de euro) și al treilea ca mărime pe zona de importuri (cu peste 5,6 miliarde de euro). O potențială ieșire din piața comună a vecinilor de la vest ar pune în pericol, așadar, relații comerciale reciproce de 8,5 miliarde de euro pe an. Cu alte cuvinte, din cauza inerentelor taxe vamale suplimentare, mii de firme autohtone ar trebui să-și caute alte piețe de desfacere, respectiv alte surse de aprovizionare. Care, evident, nu ar mai beneficia de proximitatea geografică a Ungariei, ceea ce echivalează cu costuri suplimentare de transport.

 

Iar dacă a venit vorba de geografie, nu trebuie să uităm că Ungaria este singura legătură directă dintre noi și restul Uniunii Europene. În cazul unui Huxit, am rămâne vecini cu Bulgaria, care la rândul ei se învecinează cu Grecia. Cu alte cuvinte, un grup de trei state membre (două din ele fiind cele mai sărace și toate trei având neajunsuri majore la nivelul implementării și respectării regulilor Uniunii) ar rămâne izolate în sud-estul continentului. Cât de greu ar fi, oare, ca anumiți politicieni din Vest să profite de o astfel de nouă hartă a UE pentru a lansa ideea unui abandon complet al flancului balcanic, care și așa creează mai mult probleme?

Rupți de Europa

 

Dar să presupunem că vom continua să rămânem în UE, chiar și așa izolați. (Grecii au făcut-o pentru 26 de ani, din 1981 până în 2007.) În 2017, mărfuri românești în valoare de peste 41 de miliarde de euro au fost vândute în statele din Europa centrală, vestică și nordică. Cu unele excepții pentru produsele care au fost trimise pe mare, pe calea aerului sau au ales rute alternative (prin Grecia spre sudul Italiei, prin Serbia spre Croația sau prin Ucraina spre statele baltice, de pildă), cea mai mare parte a exporturilor spre respectivele zone au tranzitat Ungaria. Situația este similară și pentru importurile românești din regiunile respective (cam 49 de miliarde de euro anul trecut). Ca să vă faceți o idee despre ce înseamnă acest trafic, trebuie spus că în doar patru zile din luna martie au trecut granița spre sau dinspre Ungaria circa 27.000 de camioane, iar timpii de așteptare au ajuns și la 12 ore. La ce s-ar putea ajunge în cazul în care Ungaria nu ar mai fi în UE și controalele s-ar înăspri și s-ar adăuga un control nou la granițele cu Austria, Slovenia sau Slovacia? Nu e chiar așa de greu de imaginat: cozi interminabile, nervi, oboseală, costuri mult crescute. ”Probabil că într-o astfel de situație o parte din traficul spre Vest s-ar muta pe ruta Serbia-Croația. Însă pentru cei din Ardeal și Moldova ar fi un ocol mare, iar vămile de la frontiera sârbă nu sunt pregătite pentru atât de multe camioane. Una peste alta, este clar că ar fi un adevărat dezastru”, spune Titus Popescu, șofer de tir din Capitală.

Impactul la nivel rutier ar fi asemănător și pentru traficul de pasageri, fie că este vorba de autoturisme sau de microbuze și autocare. ”Ca să ajungi cu mașina la Viena s-ar adăuga, probabil, încă o oră-două de stat prin vămi. Nici nu vreau să mă gândesc, ar fi ca și cum ne-am întoarce în timp cu 20 de ani”, spune timișoreanul Andrei Rus.

Investiții descurajate

Nu este greu de imaginat ce impact ar avea creșterea semnificativă a timpilor și costurilor de transport pentru mii de companii. Unele vor accepta până la urmă noile condiții, altele însă, în special cele cu acționariat străin, probabil că vor lua serios în calcul să se relocheze. Cât despre atragerea altor firme care să vină să construiască fabrici în România, s-ar putea să trebuiască să ne punem pofta în cui. Lipsa autostrăzilor ne-a făcut deja să pierdem numeroase proiecte importante. Dacă la asta s-ar adăuga și două granițe greu de trecut, este destul de evident care va fi decizia eventualilor investitori.

Ar putea, totuși, exista și vreo parte bună pentru România dintr-un eventual Huxit? Cel mai probabil, dacă s-ar produce exodul în masă al investitorilor străini din Ungaria despre care avertizează unii experți, o mică parte din ei ar putea să se îndrepte spre noi. Deși, cel mai probabil, efectele negative menționate mai sus ar avea darul să-i descurajeze pe cei mai mulți dintre ei.

3,62 mld. euro
este contribuția netă a Uniunii Europene la economia maghiară în 2016. Ungaria a absorbit în anul respectiv 4,54 mld. euro sub formă de cofinanțare pentru diverse proiecte și de subvenții pentru agricultură și a virat la bugetul comunitar 0,92 mld. euro

1,5 milioane
de camioane trec anual frontiera cu Ungaria într-un sens sau în celălalt. Dacă unele din ele sunt în tranzit (tirurile turcești fiind aici pe primul loc), cele mai multe sunt încărcate cu mărfuri românești sau cu produse care trebuie să ajungă la firme din România

 

Acest articol a fost publicat în numărul 17 al revistei Capital, disponibil la chioşcuri în săptămâna 30 aprilie – 6 mai 2018