Silviu Sandache, Senior Manager
Deloitte România

Mai exact, prin emiterea acestei decizii, Comisia Fiscală Centrală include turnul de susţinere a turbinelor eoliene în categoria clădirilor, aşa cum acestea sunt definite în prezent în legea fiscală.

Decizia vine pe fondul unor îndelungi dezbateri privind tratamentul fiscal aplicabil turbinelor eoliene, legislaţia fiind neclară din perspectiva impozitului pe clădiri. Apare, în plus, şi o confuzie de natură tehnică, amplificată de existenţa unor scutiri de la impozitul pe clădiri pentru acele clădiri afectate producţiei de energie electrică de natură termo, hidro şi nucleară. Mai mult, în decursul anilor, opiniile oficiale ale Ministerului de Finanţe au fost contradictorii cu privire la clasificarea turbinelor eoliene în categoria clădirilor, răspunsurile favorabile la solicitările contribuabililor fiind contrabalansate de cele negative. Pentru a face lucrurile mai interesante, în situaţii litigioase, instanţele de judecată din România au emis decizii în favoarea contribuabililor care susţineau că turbinele eoliene nu sunt clădiri. Aceste decizii au fost fondate şi în baza consultării instanţelor privind Inspectoratul de Stat în Construcţii.

Până la data de 1 ianuarie 2014, majoritatea societăţilor cu activitate în domeniul energiei eoliene nu declarau turbinele eoliene drept clădiri, neavând astfel obligaţia de a plăti impozit. În practică, existau, într-adevăr, situaţii în care autorităţile locale instituiseră taxe specifice aplicabile acestor tipuri de construcţii, fără a le cataloga însă în categoria clădirilor. Începând cu anul 2014, odată cu introducerea impozitului pe construcţii speciale, turbinele eoliene au intrat automat sub incidenţa noii „taxe pe stâlp“, contribuabilii declarând la bugetul de stat valoarea impozitului anual. În urma publicării deciziei Comisiei Fiscale Centrale, societăţile se regăsesc în poziţia ingrată de a plăti impozit pe clădiri pentru turnul de susţinere a turbinelor eoliene, deşi acestea au fost deja declarate în scopul impozitului pe construcţii speciale sau mai mult, în anumite cazuri, au fost deja dublu impozitate ca urmare a existenţei taxelor suplimentare instituite de autorităţile locale.

În baza celor descrise mai sus, rămân deschise o serie de întrebări privind acţiunile pe care ar trebui să le întreprindă în continuare societăţile aflate în situaţia descrisă.

Se aplică decizia de la momentul emiterii sale? Are această decizie un efect retroactiv?

Confuzia apare, în primul rând, la stabilirea momentului în care aceste clarificări ar trebui să intre în vigoare.

Considerând intrarea în vigoare a noilor prevederi din momentul emiterii deciziei, contribuabilii vor avea obligaţia declarării acestor construcţii în scopul impozitului pe clădiri, începând cu data de 18 septembrie 2014. Cota de impozitare se stabileşte prin hotărâre a consiliului local şi poate fi cuprinsă între 0,25% şi 1,50% inclusiv. Ce se întâmplă, însă, în situaţia în care efectul acestei decizii este unul retroactiv? În acest caz, contribuabilii vor fi nevoiţi să depună declaraţii rectificative pe întreaga perioadă, începând cu momentul înregistrării în contabilitate a turbinelor eoliene.

Acest tratament ar fi unul arbitrar, societăţile urmând să plătească nu doar impozitul datorat pentru întreaga perioadă anterioară, ci şi dobânzi şi penalităţi de întârziere aferente neachitării la timp a acestor datorii fiscale. Lanţul semnelor de întrebare nu se opreşte însă aici. Depunerea declaraţiilor rectificative atrage după sine o altă neclaritate cu privire la situaţia acelor contribuabili supuşi unui control fiscal în trecut şi pentru care perioada de prescripţie a fost închisă. Sunt aceştia obligaţi, în continuare, să depună declaraţii rectificative şi să redeschidă astfel perioada fiscală controlată?

La întrebările de mai sus, se poate răspunde analizând situaţiile concrete cu care se confruntă fiecare contribuabil în parte. Spre exemplu, retroactivitatea aplicării acestei decizii poate fi combătută cu argumente sustenabile.

Este obligatorie realizarea unei reevaluări a turbinelor eoliene?

O altă temă de dezbatere este legată de necesitatea reevaluării turnului de susţinere a turbinelor. Conform Codului fiscal, în cazul clădirilor mai vechi de trei ani trebuie avută în vedere reevaluarea acestora, pentru a evita majorarea cotei impozitului cu un procent ce poate ajunge la 40%.În mod normal, aceste prevederi ar fi aplicabile şi turbinelor eoliene, dar considerăm că acest tratament ar fi agresiv, având în vedere neclaritatea legislaţiei înainte de emiterea deciziei Comisiei Fiscale.

Ce se întâmplă cu impozitul pe construcţii speciale declarat şi plătit?

Aşa cum menţionam mai sus, odată cu introducerea noii taxe pe construcţii speciale, turbinele eoliene au devenit subiect de impozitare. Potrivit ultimelor clarificări legate de impozitul pe clădiri, societăţile ar trebui să rectifice declaraţiile depuse în acest sens, să ceară rambursarea sumelor plătite pentru prima tranşă şi să înceapă demersurile declarării acestor construcţii în scopul impozitului pe clădiri.