Laptele, de exemplu, costă la magazin cu nouă la sută mai mult decât la sfârşitul anului trecut, deşi fabricile plătesc fermierilor de ani de zile acelaşi preţ, 90 de bani.

Emeric Szilaghi, fermier: „Am credite la bănci şi cum am primit de la fabrică am putut plăti la bancă. Foarte greu merge”.

Fermierii abia supravieţuiesc din vânzarea laptelui, dar acesta se vinde tot mai scump pentru că preţul din magazin include transportul, procesarea şi ambalajul. Aceeaşi tendinţă de creştere este pe tot globul, anunţă Organizaţia pentru Agricultură şi Alimentaţie a Naţiunilor Unite. Zahărul este şi el mai scump cu nouă procente ca anul trecut şi există un numitor comun cu laptele: cele două sectoare au fost subvenţionate intens ani la rândul şi asta a dus la supraproducţie. Destui au renunţat la afaceri şi s-a ajuns ca acum cererea să fie mare decât oferta.

Dorin Cojocaru, preşedintele Patronatului din Industria Laptelui: „Degeaba le dau eu acuma bani ca să îşi cumpere vaci, pentru că vor da lapte pe un vârf de producţie la nivel european, deci nu am făcut nimic. Trebuia să le dau bani în mai 2016 şi se vedea acum”.

În alte sectoare, exploatarea intensivă a dus la epuizarea producţiei în multe ţări. În România este cazul pescuitului. Aşa am ajuns că cumpărăm peşte din străinătate.

Achim Irimescu, ministrul Agriculturii: „România importă cam 80.000 de tone în fiecare an, iar capacitatea de producție națională nu este decât de 30.000 de tone”.

Organizaţia pentru Agricultură şi Alimentaţie a Naţiunilor Unite are însă şi soluţii.

Jiansan Jia, reprezentant FAO: „Singura cale este să folosim noi tehnologii pentru a creşte producţia şi să acoperim cererea”.

Tehnologiile trebuie însă repede aplicate: experţii estimează că cererea de hrană va creşte cu 60 la sută în următorii ani.