În urmă cu două luni, un reprezentant de marcă al coaliției guvernamentale, senatorul PSD Șerban Nicolae, se arăta revoltat de modul în care se desfășoară afacerile marilor companii, mai ales ale celor multinaționale.

„Mă surprinde faptul că nimeni nu se indignează pentru faptul că băncile din România, companiile multinaționale, raportează pierderi sau profit zero de ani de zile, se extind ca activitate, au niște sedii foarte luxoase, un parc auto absolut spectaculos, fac team-buildinguri în stațiuni dintre cele mai căutate din România, dar merg în continuare pe profit zero sau pe pierdere. Și nimeni nu caută o explicație rațională. Nimeni nu protestează pentru faptul că aceste companii acționează pe piața românească de ani de zile și, cu toate astea, beneficiile așteptate de la investitorii străini nu apar“, spunea demnitarul.

 

Nu neagă nimeni faptul că multe din multinaționale practică diverse metode de optimizare fiscală, una din cele mai des întâlnite fiind cea a prețurilor de transfer. La nivel european sunt celebre cazuri în care unele nume cu greutate ale businessului internațional au folosit tot soiul de subterfugii pentru a diminua nivelul taxelor plătite. O investigație a Comisiei Europene a stabilit, de exemplu, că Starbucks Manufacturing din Olanda plătește o redevență nejustificat de mare firmei britanice Alki (aparținând tot grupului Starbucks) pentru know-how privind prăjirea cafelei. Mai mult, „nicio altă societate din grupul Starbucks și nici societățile independente al căror obiect de activitate este prăjirea cafelei și către care se externalizează această activitate nu sunt obligate să plătească o redevență pentru utilizarea aceluiași know-how“, arată oficialii de la Bruxelles, care consideră că „redevența are drept efect, în principal, transferarea către Alki a profiturilor generate ca urmare a comercializării altor produse disponibile la punctele de vânzare ale Starbucks, de exemplu ceai, produse de patiserie și căni“.

Aceeași investigație a descoperit că Starbucks Manufacturing plătește societății Starbucks Coffee Trading SARL, cu sediul în Elveția, un preț exagerat de mare pentru boabele de cafea verde.

În alb și negru

Avocatul Mihai Hotca arată într-un studiu publicat anul trecut că „evaziunea fiscală legală, denumită în doctrină și optimizare fiscală, constă în sustragerea contribuabililor de la impunerea sau îndeplinirea unor obligații față de bugetul general consolidat prin specularea conținutului normelor juridice aplicabile în materie“. El subliniază că, în afară de alegerea dintre două sau mai multe regimuri fiscale disponibile, „o posibilitate de evaziune fiscală permisă de lege este interpunerea în circuitul economic a unei societăți cu sediul în jurisdicții fiscale avantajoase (state considerate paradisuri fiscale, state care stimulează reinvestirea profitului etc.), care preia cea mai mare parte a profitului (de pildă, 90%). În doctrină, această modalitate de optimizare fiscală este denumită diminuarea profitului prin creșterea cheltuielilor sau diminuarea profitului prin diminuarea venitului“.

 

Cu toate acestea, chiar dacă presupunem că toate marile companii din România ar folosi metode de optimizare care le-ar face să raporteze an după an profit zero sau chiar pierdere, este total incorect să tragem concluzia că ele nu contribuie cu nimic la economia și bugetul României. Pe de o parte, ele au furnizori și parteneri care plătesc taxe și impozite și dau de lucru la sute de mii, dacă nu milioane de oameni. Apoi, în afară de mult-glorificatul impozit pe profit, o firmă cu sute sau mii de angajați virează anual la buget sume mult mai mari sub formă de contribuții sociale, impozit pe salarii, TVA ori accize.

Studiu de caz

Să luăm, de exemplu, una dintre cele mai mari firme din economia autohtonă, Carrefour România SA. În 2016, la un profit brut de 205 milioane de lei, aceasta a plătit un impozit de 41 de milioane de lei. Pe de altă parte, la venituri de 5,8 miliarde de lei, estimând un adaos comercial mediu de 20% și că jumătate din vânzări reprezintă alimente, la care se aplica la acel moment cota redusă de TVA de 9%, iar restul reprezintă produse la care se plătea în 2016 TVA de 20%, rezultă că magazinele Carrefour au virat la bugetul de stat circa 140 de milioane de lei sub formă de taxă pe valoare adăugată după ce au dedus TVA-ul deja achitat furnizorilor.

E greu să calculăm accizele plătite de Carrefour pentru produsele alcoolice și cele din tutun comercializate, dar cel mai probabil este vorba de câteva zeci de milioane de lei. Putem face, însă, o estimare a dărilor achitate în 2016 pentru cei 9.100 de angajați. Să presupunem că aceștia primeau în medie un salariu egal cu 75% din leafa medie pe economie, respectiv 1.500 de lei net. Pentru această sumă, Carrefour a trebuit să achite lunar circa 550 de lei drept contribuții la asigurările sociale, circa 250 de lei impozit pe salariu, 225 de lei asigurări de sănătate, plus alte contribuții mai mici. În total, 1.083 de lei. Un calcul simplu ne arată că firma a virat la buget 13.000 de lei pe an pentru fiecare angajat, respectiv cam 120 de milioane de lei pentru tot personalul. Ajungem, astfel, dacă estimările noastre au fost corecte, la concluzia că rețeaua comercială plătește peste 300 de milioane de lei pe an la buget.

 

Grămezi de bani

Deși suma este impresionantă, ea pălește în comparație cu alte firme. Reprezentanții OMV Petrom arată că grupul lor este cel mai mare contribuabil la bugetul de stat al României, banii virați „echivalând cu circa 10% din veniturile la bugetul de stat neconsolidat, conform estimărilor noastre“. Ei mai arată că, în perioada 2005- septembrie 2017, „contribuțiile OMV Petrom la bugetul de stat au fost de peste 24,5 miliarde de euro sub formă de taxe, impozite și dividende“.

 

În ultimii patru ani, OMV Petrom a plătit la buget 10,9 miliarde de lei în 2014, 11,1 miliarde de lei în 2015, 9,9 miliarde de lei în 2016 și 7,1 miliarde de lei în primele trei trimestre din 2017 (respectiv un total de 39 de miliarde de lei). 1,9 miliarde de lei au fost impozit pe profit (cel mai mult, 866 de milioane, în 2014, și cel mai puțin, 199 de milioane, în 2016), 3,1 miliarde – impozite și contribuții aferente cheltuielilor de personal, iar 4,7 miliarde de lei – redevențe și taxe specifice activității (inclusiv cea pe construcții speciale). Grosul viramentelor a fost reprezentant de accize (20,7 miliarde de lei) și TVA (7,7 miliarde de lei).

Potrivit datelor furnizate revistei noastre de Grupul E.ON, în perioada 2014-2017 acesta a virat la bugetul de stat circa 678 de milioane de euro, reprezentând impozit pe profit, TVA, accize, contribuțiile angajaților și angajatorului, respectiv impozitul pe veniturile din salarii. În 2017, plățile făcute de E.ON au fost de 174 de milioane de euro, respectiv peste 800 de milioane de lei sau peste 0,3% din bugetul general consolidat.

Reprezentanții Vodafone România ne-au dezvăluit că Vodafone România, Vodafone Shared Services România și celelalte entități pe care Vodafone le deține în Romania au contribuit semnificativ la veniturile colectate de stat la bugetele centrale și locale. Astfel, în anul financiar 1 aprilie 2015 – 31 martie 2016 au fost plătite direct către buget 24 de milioane de lire sterline, au fost achitate diverse sume către instituțiile publice, pentru desfășurarea activității (cum ar fi licențele pentru spectrul de frecvență utilizat) în valoare de 17 milioane de lire sterline și au fost colectate taxe și impozite cu reținere la sursă (de exemplu, impozitul pe salarii și contribuțiile datorate de angajați) în cuantum de 71 de milioane de lire sterline. În total, 112 milioane de lire sterline, adică aproape 700 de milioane de lei anual.

Și cei de la Kaufland România au plătit în 2016, la o cifră de afaceri de 9,7 miliarde de lei, o sumă asemănătoare (respectiv 640 de milioane de lei) drept taxe și impozite. Asta în timp ce Automobile Dacia a virat la rândul său peste jumătate de miliard de lei în 2015 (datele pe ultimii doi ani nu n-au fost puse la dispoziție), iar un alt grup important, Rompetrol, spunea în 2013 că în anul precedent virase la buget nu mai puțin de 4,6 miliarde de lei.

După cum se poate vedea, diferențele sunt destul de mari, ele depinzând atât de venituri și de natura activității (companiile petroliere plătesc și accize și redevențe și alte taxe speciale), cât și de numărul de angajați, salariile oferite, adaosul comercial și așa mai departe. Ceea ce este sigur este că toți marii contribuabili vor vira zeci și sute de milioane de lei la buget chiar și în anii în care au fost pe pierdere.

CIFRA

678 milioane de euro, reprezentând impozit pe profit, TVA, accize, contribuțiile angajaților și angajatorului, respectiv impozitul pe veniturile din salarii, au totalizat contribuțiile grupului E.ON la buget în perioada 2014-2017