Statul are de investit trei miliarde de euro în economie, dar nu poate din cauza FMI, care veghează ţinta de deficit. Ministrul Finanţelor, Sebastian Vlădescu, vrea să convingă FMI să accepte cheltuieli mai mari.
Rigorile ţintei de deficit impuse de FMI blochează proiecte de trei miliarde de euro, sumă contractată deja de la instituţii financiare. Ministrul finanţelor, Sebastian Vlădescu, spune că nu facilităţile fiscale sau măsurile de stimulare ar ajuta cu adevărat economia, ci banii pentru proiecte de infrastructură. Ministrul se arată nemulţumit nu numai de rezultatele negocierii predecesorului său cu FMI, negocieri care au lăsat statul cu prea puţini bani de investit, ci şi de atitudinea instituţiei care, fiind prea tolerantă, permite amânarea reformelor atât de necesare pentru restructurarea cheltuielilor. În opinia lui Vlădescu, cheltuielile au atins pragul de suportabilitate, iar unul dintre motive este că România are prea puţini plătitori de taxe. Prin urmare, cine nu plăteşte nici nu trebuie să aibă aşteptări, mai spune ministrul.
Capital: Rămâneţi optimist în privinţa creşterii economice? Am avut scădere în ultimul trimestru din 2009, deşi se estima că acesta va fi pe plus?
Sebastian Vlădescu: Menţin estimările optimiste. Cred că 2010 va fi pe plus.
Capital: În noiembrie, spuneaţi că în 2010 se va înregistra o scădere de 2%-4%. V-aţi schimbat părerea?
S.V.: Nu eram ministrul finanţelor atunci.
Capital: Acum sunteţi optimist pentru că trebuie, ca ministru?
S.V.: Deocamdată avem un buget lucrat pe o creştere de 1,3%. Nişte date care au fost analizate de instituţiile internaţionale şi pe care le consider realiste.
Capital: Tot atunci spuneaţi că trebuie făcute ajustări fie prin disponibilizări, fie prin inflaţie, şi că depinde de viitorul guvern. Cum faceţi ajustările?
S.V.: Deocamdată s-a decis că nu facem prin inflaţie şi ajustăm fondurile de salarii şi de pensii. Am decis îngheţarea lor. Deci nu disponibilizăm, menţinem cheltuiala salarială la nivelul anului 2009.
Fără concedieri în sistemul public
Capital: S-a vorbit totuşi de concedieri. Până la urmă vor fi sau nu ?
SV: Nu există un plan de concedieri.
Capital: Dar cifrele deja avansate?
S.V.: Orice cifră care se avansează nu are vreo legătură cu un plan concret.
Capital: Pot fi necesare în viitor?
S.V.: Nu. Atâta timp cât îngheţăm, practic, avem o reducere, pentru că nu mai majorăm salariile cu inflaţia. Avem şi o reducere a cheltuielii salariale, pentru că prin ieşirea naturală din sistem scade numărul de posturi. Înlocuirea se face numai cu unu la şapte. Am blocat posturile şi sunt bugetate numai cele care erau efectiv ocupate la 1 ianuarie, deci nu tot ce era în organigramă, iar din ce iese se înlocuieşte numai a şaptea parte.
Capital: Aţi calculat cu cât s-ar reduce astfel posturile în următorii 2-3 ani?
S.V.: Nu. Cheltuiala urmează să se reducă cu 1,5% din PIB până în 2015-2016.
Acordul cu FMI va fi dus până la capăt
Capital: Urmează o modificare a acordului cu FMI? Renunţarea la actualul acord şi încheierea unuia de tip „precautionary“?
S.V.: După încheierea acestui acord, România poate intra într-un alt acord cu FMI, care poate fi şi de tip „precautionary“. Actualul acord se duce la bun sfârşit.
Capital: În 2006 aţi renunţat la acord. Motivele de atunci nu mai sunt valabile azi?
S.V.: Atunci am avut o neînţelegere cu Fondul, în primul rând pe calculul veniturilor bugetare. La ei ieşea mult mai puţin, ceea ce ne obliga să avem cheltuieli bugetare mult mai mici, iar eu am spus, ceea ce spun şi astăzi, că România are nevoie de bani pentru investiţii. Din păcate, ulterior, politic s-a decis că e mai bine să cheltuim pentru pensii şi salarii, ceea ce a fost o greşeală, iar acum trebuie să ne ajustăm şi avem cheltuieli de investiţii insuficiente.
Capital: Speraţi să vă puteţi împrumuta mai ieftin de pe piaţa externă?
S.V.: Am speranţa că putem să încercăm. Dacă banii de la FMI merg la BNR sau la buget va fi o decizie care va ţine cont de realitatea din momentul respectiv.
Capital: Mizaţi pe prognoza FMI referitoare la creştere economică, dar nu şi pe cea referitoare la şomaj?
S.V.: Să spunem că sunt mai optimist şi că unele dintre măsurile luate s-ar putea să genereze locuri de muncă.
Capital: La ce măsuri vă referiţi?
S.V.: Şomajul tehnic, Prima Casă, program de stimulare a angajării şomerilor.
Capital: Nu sunteţi adeptul unui stat asistenţial. Cum vedeţi rolul statului acum, în criză?
S.V.: Avem o structură europeană a statului, care este mai mult sau mai puţin de obârşie socialistă, în care oamenii, indiferent de cât sau cum contribuie, primesc. Asta nu se poate schimba peste noapte. Statul român, în momentul în care a trecut de la comunism la capitalism, nu a trecut în totalitate şi în ansamblul lui. A trecut brusc politic, dar economic foarte mulţi ani au rămas structuri de tip comunist, cum e sistemul de pensii. Pensia nu e considerată o contribuţie, încât să fie taxată ca venit, ci… ceva ce îţi dă statul.
Statul ar trebui să asigure nevoi minime 
Capital: După părerea dvs. ar trebui să fie un sistem similar celui privat? Să beneficiem doar de contribuţie?
S.V.: Trebuie să fie un sistem minimal de asistenţă socială pentru toţi cetăţenii cu o contribuţie minimală şi un beneficiu minimal, iar de aici încolo fiecare cetăţean să poată să decidă. E posibil şi azi să te asiguri, dar nu e în conştiinţa cetăţenilor. De aceea un stat, nu minimal, dar care asistă în limitele nevoii minime, după care le dă cetăţenilor libertatea de a hotărî singuri cât vor să-i asiste pilonul II de pensii sau alt sistem, e mult mai funcţional. Sunt procese care trebuie declanşate, dar până devin funcţionale poate dura 10-15 ani, şi timpul acesta costă bani pe care nu-i avem.
Capital: Spuneţi deci că împrumuturile se vor rostogoli, că în paralel trebuie o reformă şi că 10 ani ne vom strădui să găsim bani de pensii şi salarii?
S.V.: Nu de pensii şi salarii.
Capital: Atunci pentru ce? Pentru supravieţuire?
S.V.: Spun că mulţi ani de acum încolo vom avea deficite bugetare; cât de mari vor fi rămâne de văzut.
Capital: Nu aveţi constrângerea deficitului de cel mult 3% din PIB pentru aderarea la zona euro?
S.V.: O avem, dar e o decizie. Vrem deocamdată 3%, pentru că vrem eurozone.
Capital: Deficitul mare se corelează şi cu datoria publică, iar aceasta a crescut mult în ultimii doi ani. Am putea ajunge în situaţia Greciei?
SV: Datoria noastră e de 20 de ori mai mică pe cap de locuitor. Faptul că a crescut de la 20 la 30 de miliarde euro în doi ani nu înseamnă că anul următor o să crească de la 30 la 50 miliarde, pentru că România n-are unde să cheltuiască 20 de miliarde. Se pot arunca pe pensii şi salarii, dar nu se pot cheltui în proiecte, în infrastructură.
Cheltuieli de investiţii prea mici
Capital: Care sunt motivele pentru care nu s-ar putea cheltui pe proiecte?
S.V.: Toate motivele: slabă pregătire, frică de potenţiala greşeală care atrage sancţiunea până la o anchetă şi atunci preferă să facă lucrurile foarte încet, să ia 20 de semnături în loc de cinci, să analizeze patru luni în loc de două, să ezite să ia deciziile mult timp.
Capital: Vă nemulţumeşte bugetul preluat de la fostul ministru?
S.V.: Cheltuielile cu investiţiile sunt prea mici.
Capital: Dacă l-aţi fi făcut dvs., credeţi că ar fi fost mai mari?
S.V.: Nu spun cred, spun că m-aş fi bătut pentru cheltuieli cu investiţii mai mari. Acolo aş fi încercat să conving (FMI-ul – n.r.) că România are nevoie de bani mai mulţi pentru investiţii. Şi o să încerc să conving. România nu are nevoie să se împrumute pentru infrastructură. Avem un sold de contracte de creditare semnate cu Banca Mondială, BEI, BERD, dar nu avem spaţiu bugetar să le punem. Spaţiu bugetar înseamnă că, în limita a 5,9% din PIB, acea cheltuială nu încape. Sunt drumuri care au banii, contractul, licitaţia făcută şi care aşteaptă pentru că nu putem să le punem în buget.
Deficit mai mare pentru investiţii
Capital: Şi cât mai aşteaptă?
S.V.: Până când o să-i găsim spaţiu bugetar. Avem între 2,5 şi 3 miliarde de euro. E straniu, e trist că sunt bani şi nu se pot folosi. Pentru mine, principala grijă e cum să punem banii ăştia acolo, ca să le dea românilor de muncă, să le dăm firmelor contracte. România are nevoie de spaţiu bugetar suplimentar pentru investiţii. Când aude FMI asta, ştie la ce mă refer.
Capital: Adică un deficit bugetar mai mare?
S.V.: N-am spus eu asta (râde…).
Capital: De ce a fost FMI atât de tolerant faţă de anii trecuţi?
S.V.: Cred că FMI este o instituţie în care deciziile politice sunt importante şi, în funcţie de deciziile politice la nivel global, nu al unei ţări, FMI este mai mult sau mai puţin flexibil. Fiind criză, FMI preferă să rezolve probleme majore de vulnerabilitate şi să le lase pe cele interne de restructurare până se iese din potenţialul colaps.
Abordarea FMI nu e motiv de bucurie
Capital: Pe dvs. toleranţa asta v-a bucurat sau v-a pus pe gânduri, pentru că se întârzie nişte măsuri?
S.V.: Ştiind că România are nevoie de reforme structurale, fiind un adept al reformelor şi considerând că multe reforme n-au putut fi implementate în România decât la presiunea organismelor internaţionale, noua abordare a Fondului nu m-a bucurat. Ținând cont de nevoile actuale urgente ale României, e în regulă, pentru că rezolvăm o problemă acum. Poate ieşirea din criză ne va permite să ne gândim şi la reforme structurale. Oamenii sunt înspăimântaţi, a devenit o psihoză. În astfel de momente, e bună o doză de precauţie. Nu cred că putem să traumatizăm poporul român mai mult decât este.
Capital: În 2007 aţi plecat din guvern pentru că n-aţi fost de acord cu decizia de mărire a pensiilor. Într-o situaţie similară, aţi proceda la fel?
S.V.: N-aş vrea să se creeze impresia că sunt un ministru itinerant. În mod cert, atâta timp cât nu vor fi induse dezechilibre majore, n-am să plec. Dacă ar apărea o eroare de gravitatea, amplitudinea celei din 2007, în prima fază m-aş bate foarte tare să nu fie pusă în aplicare. Pentru că şi în 2007, între momentul în care a apărut şi cel când s-a întâmplat (decizia de majorare a pensiilor – n.r.), m-am luptat să demonstrez că e o eroare. Dacă s-ar întâmpla ceva de o gravitate asemănătoare, n-aş semna un astfel de document.
Capital: Aveţi în vedere măsuri de stimulare pentru mediul de afaceri?
S.V.: Oamenii aşteaptă în momentul acesta ca statul să creeze cerere pe piaţa internă. Sunt convins că între a spune: „reducem cota unică de la 16% la 12%“ şi „punem în economie trei miliarde de euro“, toată lumea ar vrea să investim.
Capital: Aveţi aceste miliarde?
SV: Nu am spaţiu bugetar. Miliardele le am, spaţiu n-am… (râde).
Capital: Aţi spus că cetăţenii trebuie să scoată ţara din criză, nu Guvernul. Care ar trebui sa fie, totuşi, aşteptările oamenilor de la Guvern?
S.V.: Oamenii trebuie să înveţe ce să ceară de la Guvern. Pentru că una e ce aştepţi, şi alta e ce poţi cere. Primul lucru pe care ar trebui să-l înveţe fiecare cetăţean este că ministrul finanţelor are atâţia bani câţi îi dau cetăţenii. Dorinţele lor ar trebui să fie limitate în zona a ceea ce ştiu că ar putea fi cheltuit pentru ei. Ceea ce ar însemna că aceia care nu contribuie cu nimic ar trebui să nu aibă nicio aşteptare, astfel încât cei care contribuie să poată să primească la nivelul aşteptărilor. Din păcate, această stare de sărăcie determină o sărăcie a bugetului şi prin urmare a serviciilor. Calea de a ieşi din sărăcie nu este decât munca.
Ştiind că România are nevoie de reforme structurale, noua abordare a Fondului nu m-a bucurat.
Voi încerca să conving FMI că România are nevoie de cheltuieli bugetare mai mari pentru investiţii.
